După cele câteva zile de panică la mijloc de martie, majoritatea producțiilor de film și televiziune s-au închis, studiourile au devenit la fel de singuratice și stranii ca unele dintre decorurile lor pentru filmele de groază (despre epidemii devastatoare și alte nenorociri). Ar fi părut că cetatea filmului a fost cucerită și distrusă de un balaur, unde și cavalerii, și prințesele au fost exilați în turle și beciuri de castele.
Ca multe alte industrii, cea de televiziune s-a adaptat foarte repede și emisiunile în direct, foarte populare, nu și-au pierdut din entuziasm și au încurajat schimbări tehnologice radicale. Serialele TV ale căror filmări se terminaseră înainte de martie au fost montate și sunt deja programate pentru sezonul de vară. Reluările vor înlocui serialele care au epuizat episoadele. În același timp, producătorii, mai ales cei de film, și-au canalizat energiile în a găsi poveștile filmelor de mâine.
Stând în casă, toata lumea citește scenarii. Au început deja să se poarte discuții despre posibile colaborări. Despre aventuri cinematice care ar putea să fie finanțate sau să intre în producție cât de curând. Prin comparație, există o șansă minimă, și o doză imensă de noroc, ca un scenariu să fie citit și evaluat de o echipă de producători, pot să treacă ani până când minunea să se întâmple.
De mai multă vreme companiile de casting au început sa foloseasca EcoCast, un program digital pentru probe de filmare. Tradițional, actorii se prezintă la studio și dau o probă în direct cu agenții de casting și producătorii. În anumite cazuri, probele se pot filma direct de către actori. De obicei, trebuie apelat tot la un studio pentru o calitate adecvată, dar cel puțin, nu mai alergi prin tot orașul de la o probă la alta.
Prin EcoCast, în situația actuală, actorii sunt încurajați să filmeze acasă. Așa că momentan sunt multe probe pentru proiecte care sunt programate de la vară încolo. Actorii sunt ocupați. Ba mai mult, actorii sunt încurajați să-și construiască un mini studio acasă (e și garajul bun la ceva) pentru că sistemul de înregistrare la distanță s-ar putea să rămână în funcțiune.
Până la studioul din garaj, mulți dintre noi ne mutam din loc în loc în casă până găsim cadrul perfect. Trebuie să apelăm la soții, soț sau copii sau cine mai e pe-acasă, ca să ne dea replică. Și nu de puține ori ei sunt mai buni și mai naturali decât profesioniștii… Dar asta e altă discuție. Când nu avem nimica de filmat, luăm calea bucătăriei.
Stând acasă, cu toții am descoperit bucătărașul vesel care sălășluia undeva în sufletul nostru gastronomic, oftând cu nesaț la fiecare îmbucătură cu care ne îndulcim în restaurante de lux. După atâta gătit cu silință și imaginație, putem oricand filma o probă pentru o emisiune despre și cu pasiuni gurmande, în care să jucăm cu aplomb rolul de bucătar-șef. Până atunci, vă las pentru că nu vreau să ruinez un mioritic bulz de mămăligă cu cârnaț afumat, slănină (de la prieteni, marfă de contrabandă adusă de-acasă), brânză de burduf și telemea fărâmițată pe deasupra… Poftă bună!
Tudor Petruț