După revoluția din Timișoara, Florin Câmpean a ajuns în SUA cu o bursă de studii și a absolvit Universitatea Vanderbilt din Nashville, TN cu un doctorat în Filosofie. De atunci a simțit nevoia să fie implicat în comunitatea românească, unde a pus bazele Bisericii Nashville, pe care a slujit-o în 1996, ca mai apoi, peste cinci ani să ajungă în Chicago. Potrivit Episcopului, în România, penticostalii au fost persecutaţi, oprimați, ponegriţi de regimul comunist, fapt ce i-a permis să-și urmeze chemarea în SUA și să slujească azi la una dintre cele mai mari Biserici Penticostale Române “Philadelphia” din Chicago.
Natalia Ghilașcu: Stimate Pastor Florin Câmpean, cum ați început viața de pastor și când ați înțeles că aveți vocație pentru a servi Divinității?!
Florin Câmpean: A fi păstor nu este o carieră, ci aşa cum aţi precizat, o vocaţie, o chemare. Am fost dintotdeauna interesat în dimensiunea spirituală a existenţei. Chemarea de a fi pastor am conştientizat-o foarte clar la Revoluţie, în Decembrie, 89, pe străzile fierbinţi ale Timișoarei. Acolo, soldat fiind, văzând colegi şi oameni seceraţi de gloanţele securităţii, am realizat cu o claritate indubitabilă ce face ateismul dintr-o naţiune şi din oameni.
Am realizat atunci că setea spirituală a oamenilor nu putea fi astâmpărată decât de Dumnezeu. Ascultând la zecile de mii de oameni rostind rugăciunea Tatăl Nostru şi cântând imnuri interzise, am simţit o chemare irezistibilă de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor. După armată, m-am decis să mă înscriu la Seminarul Teologic, fiind astfel acceptat în prima promoţie postcomunistă de studenţi în Teologie.
N.G: În Statele Unite ați pus bazele Bisericii Penticostale Betel din Nashville și a Seminarului Ekklesia. Ce emoții ați avut atunci?
F.C: În Statele Unite am venit la studii, primind o bursă integrală pentru masterat în teologie. Așa am ajuns în Cleveland, Tennessee. În zona respectivă eram doar 2-3 studenți români. Era o dorință puternică de a cunoaște comunitatea română din diaspora americană. În 1995 m-a contactat un grup de români din Nashville și m-au invitat să-i vizitez. Așa am pus bazele Bisericii din Nashville, într-o sufragerie, cu zece persoane, plus eu şi soţia Michelle. A fost un început neînsemnat şi nesigur.
Providenţa Domnului a făcut ca la absolvirea din programul de masterat, să fiu acceptat în programul de doctorat (PhD) la Vanderbilt University în Nashville. Aşa că fără nici o ezitare, ne-am mutat în Nashville în 1996, slujind Biserica şi de asemenea predând part-time la universitate. În 2001 când ne-am mutat la Chicago am lăsat în urmă o Biserică cu peste 180 de membri.
Seminarul Ekklesia a fost un vis şi o necesitate. Ca biserici evanghelice, noi avem foarte mulţi lideri/slujitori implicaţi în diverse departamente şi proiecte. Am pus bazele şcolii pentru a echipa aceşti lideri şi pentru a ridica coeficientul de inteligență teologică a celor ce slujesc în Biserică şi chiar în afara ei. Cred că Ekklesia a avut un impact imens în Comunitatea evanghelică română. Atât Biserica cât şi Şcoala mi-au produs emoţii extraordinare şi satisfacţii incredibile, în mod special, considerând că am avut binecuvântarea să fac aceste lucruri înainte de a avea 35 de ani.
N.G: Ați absolvit cursurile Seminarului Teologic Penticostal din București și cursurile de master ale Seminarului Teologic din Cleveland, Statele Unite. Cum a fost tranziția pe care ați trăit-o de la viața de creștin din România la cea din SUA pe atunci?
F.C: Sincer să fiu, eu mi-am dorit să vin la studii în Statele Unite. În România, ca Penticostali, am fost persecutaţi, oprimați, ponegriţi de regimul comunist care a impregnat în conştiinţa colectivă prejudecăţi incredibile vis-à-vis de bisericile neoprotestante. Venind în America la studii, am fost surprins de prestanţa, de nivelul şi rigoarea academică a învăţământului teologic. Dar mai mult decât atât m-a bucurat libertatea de închinare. De asemenea, am descoperit dintr-o dată că Biserica este mult mai mare, mult mai diversă, mult mai colorată decât ne-am imaginat în România.
N.G: Sunteți Pastor al Bisericii Penticostale Philadelphia din Chicago din anul 2001 și membru în Consiliului Român al Bisericilor lui Dumnezeu. Care rămân a fi cele mai dragi și zbuciumate amintiri în cei 19 ani de când păstoriți această biserică?
F.C: Pentru mulţi ani am fost cel mai tânăr pastor român din America, iar când am devenit episcop/pastor senior al Bisericii Philadelphia la doar 31 de ani, acest lucru a fost o mare oportunitate, dar şi o mare provocare. Biserica Philadelphia a devenit nu doar parohia mea, ci casa mea spirituală, relaţională şi socială. Aici am crescut ca lider, ca pastor, ca predicator, ca om. Aici s-au născut copiii noştri şi aici am cunoscut cele mai mari satisfacţii. Datorită slujirii de la Biserică Philadelphia şi rolului jucat în comunitatea română, am fost ales ca preşedinte al Consiliului Român al Bisericilor lui Dumnezeu.
N:G: Biserica Penticostală Philadelphia are un istoric foarte captivant, iar astăzi mii de români din Chicago vin să asculte cuvântul Domnului în una dintre cele mai scumpe și impunătoare clădiri istorice. Cum ați reușit să creșteți această comunitate și ce date ar trebui să cunoască românii despre ea?
F.C: Biserica Philadelphia funcţionează din 1973, când a început cu un grup de 35 de credincioşi în partea de nord a metropolei Chicago. În 48 de ani de existenţă, Biserica a avut doar 3 pastori seniori, pastorul George Galiş, pastorul Petru Lascau şi subsemnatul. Am deja favoarea de a fi cel mai longeviv pastor al Bisericii. Suntem deja la a IV-a locaţie, iar clădirea actuală a fost inaugurată în 1917. Dar nu clădirea este cea mai importantă, ci oamenii. Motto-ul nostru este “O uşă deschisă pentru tine”.
De-a lungul celor 48 de ani, mii de români au trecut prin această comunitate, iar Biserica a influenţat pozitiv mii de oameni. Biserica Philadelphia a devenit şi un centru comunitar şi cultural în acest sens, deținând, de exemplu, o parte din biblioteca lui Mircea Eliade. De asemenea, Biserica a fost o ușa deschisă pentru oficialități române, ca Regele Mihai, președinți, prim-miniștri și miniștri, dar și pentru oficialități americane. La aniversarea a 40 de ani a Bisericii, guvernatorul Quinn a proclamat ziua respectivă ca Ziua Bisericii Române Philadelphia în Statul Illinois.
Poate un lucru mai puţin cunoscut este forţa misionară a Bisericii Philadelphia. Pe lângă America şi România, noi lucrăm în peste 30 de ţări în jurul planetei din Peru în Mozambique, în India, în Mongolia şi până în ţările arabe. În aceste ţări, prin misionarii şi reprezentanţii noştri, servim cele mai defavorizate segmente sociale precum copiii, bătrânii şi persoane cu dizabilităţi. În acest fel aducem nu doar transformare spirituală, ci şi socială şi economică.
N.G: Se împlinesc 30 de ani de la căderea regimului comunist în România. Ce istorii puteți relata despre soarta credincioșilor români din acea perioadă: Și-au găsit printre ei o siguranță în Biserica Philadelphia?
F.C: Aşa cum deja am menţionat, Penticostalii au fost persecutaţi în România comunistă. Datorită faptului că eram etichetaţi ca sectă religioasă, eram oprimați şi ostracizaţi, pastorii erau aruncaţi în închisori, bisericile dărâmate. Nici nu puteam să ne imaginăm atunci că Biserica Penticostală este în lume a doua ca număr de enoriaşi după Biserica Catolică. Datorită acestor condiţii, mulţi credincioşi şi-au riscat viaţa şi au căutat libertatea peste graniţă. Mulţi au ajuns în Statele Unite. Biserica Philadelphia a început cu astfel de oameni şi nu a uitat niciodată acest început.
Până la revoluţie, Biserica Philadelphia a sponsorizat aproape 5000 de români care au evadat din România, fie penticostali, baptişti sau ortodocşi. Biserica Philadelphia a devenit o casă departe de casă pentru mulţi dintre ei. Un loc unde au găsit un prieten, un frate, o soră, un tată, o mamă, o pâine sau un loc de muncă. Una din pierderile culturale pe care le realizez este că odată cu plecarea dintre noi a acelei generaţii, se pierd istorii incredibile a unor oameni care au riscat totul şi au trecut prin situaţii indescriptibile pentru libertatea pe care au visat-o. La un moment dat, m-am gândit că ar trebui scris un jurnal al evadărilor din România comunistă.
N.G: Cum încearcă Biserica Philadelphia din Chicago să consolideze azi diaspora de români din marea metropolă?
F.C: Diaspora română din Chicago este una foarte dinamică, independentă şi influentă. În măsura în care imigraţia din România a scăzut vertiginos în ultimii ani, obiectivul nostru este acum generaţia de tineri Româno-Americană care sunt a doua sau a treia generaţie, care este foarte educată şi poate deveni foarte influentă. Noi vrem să rămânem o comunitate spirituală, însă în acelaşi timp actuală şi relevantă, influentă şi inspirațională. Aşa că fie prin Televiziune sau prin internet, prin media socială, sau în persoană în Chicago, Biserica Philadelphia este “O uşă deschisă pentru tine”.
Vă mulţumesc şi vă dorim succes în propria luptă pentru relevanță şi influenţă.
Descarcă ediția Nr. 15 online aici sau abonează-te să o primești acasă în orice oraș din SUA! www.HORAinAmerica.com/Abonamente