De vorbă cu avocata Maria Vîzdoagă despre vizele de investiții și moștenirea proprietăților în America

Drumul din satul Ciuciulea, Moldova până la New York a fost lung și interesant, încununat atât de oportunități, cât și de greutăți pentru Maria Vîzdoagă, care a ajuns, în cele din urmă, să profeseze avocatura, visul ei din copilărie. A studiat la Columbia Law School în New York și a activat o perioadă la ONU. Recent a fondat o firmă de avocatură „Vizdoaga Law„, un drum extraordinar de lung într-un timp scurt.

Irina VanPatten: Ne este foarte plăcut să ne regăsim din nou după Convenția Moldo-Americană MAC7 din Las Vegas. Și prima întrebare este: ce amintiri aveți despre convenție?

Maria Vîzdoagă: Convenția Moldo-Americană a fost o oportunitate excelentă de a întâlni moldoveni stabiliți în mai multe state din America și de a împărtăși experiențele noastre. A fost un eveniment cu oamenii dragi, activități interesante, discuții utile, dansuri moldovenești și mancare tradițională.

Convenția Moldo-Americană mi-a demonstrat cât de atașați sunt moldovenii din America de Republica Moldova și cât de mult vor să contribuie la dezvoltarea economică a țării noastre. Deși departe, am păstrat tradițiile, dansurile, cultura, bucatele tradiționale, limba și dorul de casă. Geografic, suntem departe, dar în suflet, păstrăm Moldova foarte aproape.

Irina VanPatten: După câte am auzit, sunteți din satul Ciuciulea, raionul Glodeni. Ce amintiri aveți de acasă? Și să facem comparații cu New Yorkul, unde locuiți acum: ce este diferit, și ce este la fel? Chiar suntem curioși dacă găsiți ceva paralele cu New York-ul.

Maria Vîzdoagă: E cam greu să faci o comparație între un sat cu mai puțin de 3000 de locuitori și un oraș, care are peste 8 milioane de locuitori. Stiți, satul în care m-am născut va rămâne întotdeauna în sufletul meu, chiar dacă am plecat de acolo la varsta de 11 ani, pentru a studia în orașul Glodeni. Motivul a fost dorinta mea de a însuși limba engleză. Apoi, peste 6 ani, am mers la facultate la Chișinău. După absolvirea ASEM-ului, am plecat la un program de studii în Olanda. Până a ajunge la New York, am locuit în Belgia, Elveția, Tailanda și Olanda.

Drumul din satul Ciuciulea până la New York a fost lung și interesant, încununat atât de oportunități, cât și de greutăți. Dar, nu am absolut niciun regret, pentru că fiecare greutate a fost o lecție de viața. New York-ul este un oraș cu oportunități incredibile în orice domeniu: studii, afaceri, practicarea dreptului, diplomație, finanțe, etc. Este un loc în care pot să cresc profesional și unde întotdeauna mai am ceva de învățat. Dar, încă îmi este greu să-i dau New York-ului calificativul de “acasă.”

Pe de altă parte, satul în care m-am născut are un loc aparte în inima mea, fiindcă acolo îmi sunt rădăcinile, mormântul mamei, primii învățători și acolo am învățat să îndrăgesc natura și minunile ei. Faptul că m-am născut în sat m-a legat de pădure, de iazuri, de cer senin și de toate cele patru anotimpuri, fiecare cu splendoarea lui. Mă bucur mult că New York-ul se află tot în zona naturală temperată și fiecare anotimp se manifesta clar și evidențiat, așa ca în Moldova.

Irina VanPatten: Aveți un CV impresiv. Ați studiat la Columbia Law School în New York și ați lucrat la ONU. Recent ați fondat o firmă de avocatură Vizdoaga Law. Un drum extraordinar de lung într-un timp scurt. Care au fost dificultățile în realizarea ăstora? Cine v-a susținut?

Maria Vîzdoagă: Mulțumesc pentru apreciere. Eu tot încă mai cred că realizările mele nu sunt suficiente și că mai am mult de lucru. Cu siguranță, drumul a fost anevoios și plin de obstacole. M-au ajutat mult părinții și surorile, prietenii, și profesorii din toate mediile academice din care am făcut parte: Gimnaziul din satul Ciuciulea, Liceul din raionul Glodeni, Academia de Studii Economice din Chișinău, Universitatea Leiden din Olanda și Columbia Law School din New York. Cel mai desăvârșit mentor pentru mine a fost educătoarea mea de la grădiniță, care ulterior mi-a devenit și profesoara de limba engleză, doamna Liusea Grosu. De la dumneaei am preluat dragostea pentru limba engleză și simțul de omenie și responsabilitatea, care mi-au deschis larg ușile către lumea mare. Pentru astea, îi voi fi mereu recunoscatoare dumneaei și celorlalți dascăli.

Irina VanPatten: Cu ce se ocupă Vizdoaga Law? Care sunt clienții dvs? 

Maria Vîzdoagă: M-am specializat în două domenii și anume dreptul imigrațional și dreptul de moștenire. Consider că imigranții în Statele Unite, pe langa necesitățile lor legale de a obține o viză, mai au nevoie și de ajutor pentru o planificare financiară eficientă, mai ales când este vorba de transmiterea proprietății prin moștenirea urmașilor. În America, există mecanisme legale foarte bune pentru ca o familie să obțină liniște și împăcare ca proprietățile lor vor ajunge în posesia copiilor în cazul în care părinții își pierd capacitatea legală de a lua decizii sau chiar decedează. 

În domeniul dreptul imigrațional, specializarea mea este viza de investitor E-2. După ce investitorul și familia se acomodează cu traiul în SUA, mai au nevoie și de o planificare a proprietăților, conturilor bancare, întocmirea unui testament sau a unui trust. Deci, există o legătură logică între viza de investitor E-2 și serviciile legate de dreptul de mostenire pe care firma noastră le prestează. 

Convingerea mea personală este că, în lumea în care trăim, toți oamenii, și mai ales imigranții merită să cunoască cum să-și gestioneze proprietățile, astfel încât munca lor de o viață să fie protejată corespunzător și să ajungă în mâinile persoanelor potrivite. Am cazuri dintre cele mai diverse care țin de întocmirea unui testament, oferirea de asistentă juridică în legătură cu înființarea unei afaceri în SUA, sfaturi legate de vize pentru studenți, lucrători și persoane care vor să-și aducă membrii de familie în SUA. Cel mai interesant pentru mine este atunci când merg în judecată, reprezentând clienți în cazuri de validare a unui testament sau alte situații ce țin de dreptul de mostenire.

Irina VanPatten: Întrebare: Pentru a obține viza de investitor E-2, care este suma minima pe care o persoana straina trebuie sa o investeasca ca sa obtina acest statut de investitor?

Maria Vîzdoagă: Legislația americană cu privire la viza de investitor E-2 nu prevede o anumită suma care necesita investiție. Într-un plan de afaceri foarte bine organizat trebuie de arătat care sunt șansele ca afacerea va fi profitabilă în următorii 5 ani și ofițerul care evalueaza cazul va lua în considerare principiul proportionalitatii atunci când va lua o decizie finală. Suma de $100.000 este adesea vehiculată de către avocați ca o recomandare, dar nu este o cerința în legislație ca investitorul sa investeasca aceasta suma. Noi am avut cazuri în care s-au investit mai puțin de $50.000 si cazurile au fost acceptate.

Irina VanPatten: Irina VanPatten: Care sunt cele mai populare afaceri provenite din vizele de investiții ai moldovenilor și care sunt cele mai mari impedimente cu care se confruntă înainte și după obținerea acestei vize?  

Maria Vîzdoagă: Ideile de afaceri ale persoanelor din Europa de Sud-Est, inclusiv ale celor din Moldova, țin mai mult de domeniul construcției, companiilor de transport și în domeniul consultanței. Nu aș zice că există impedimente serioase după ce obții viza de investitor E-2. Un dezavantaj este că această viza nu duce direct către obținerea Green Card-ului, dar avocații sunt ingeniosi în a găsi metode legale de a face acest lucru posibil. De asemenea, este mai favorabil de a aplica pentru această viză în afara SUA, decât să schimbi statutul fiind în Statele Unite.

Motivul este ca dacă persoana aplică la schimbarea statutului de ședere și i se acceptă, acceptul va fi pentru o perioada de doar 2 ani. În momentul în care persoana va ieși din SUA, nu va putea reveni în țara, deoarece va avea nevoie de o viză în pașaport. Pe de alta parte, dacă investitorul aplica inițial pentru o viză la Ambasada SUA în țara din care provine și i se acceptă această cerere, va avea o viza pe un termen de 5 ani, în dependentă de țară, poate să intre și să iasă din țara în orice moment.

Irina VanPatten: Ce sfat le puteți da tinerilor din Moldova (mai ales femeilor), ca să reușească la ceea ce ați reușit dvs?

Maria Vîzdoagă: Principalul meu sfat este să determine clar ceea ce își doresc și să pornească către realizarea acestor vise sau planuri. Eu nu pot să zic că am avut un itinerar bine definit de la început. Dar, dragostea mea pentru carte și curiozitatea nemărginită de a descoperi și înțelege lumea m-au însoțit mereu. Fetelor și femeilor de la noi vreau să le zic că Moldova nu este o țară fără oportunități sau cu multe restricții legate de drepturile femeilor, așa cum este cazul în alte țări din Asia sau Africa.

Restricțiile legate de dezvoltarea femeilor vin mai mult din obiceiuri culturale și din modul de gândire. Toate acestea pot fi lăsate la o parte, dacă vrei să reușești. Doar faptul că fetele pot să meargă la școală este un avantaj enorm. Eu îmi amintesc încă din școală cum învățătorii încurajau și îi apreciau pe acei elevi care dădeau dovadă de sârguință și dedicație, indiferent dacă erau fetițe sau băieți. Consider că munca profesorilor, mai ales a celor din regiuni și din sate nu este apreciată la înaltă valoare. Eu am avut onoarea să am învățători extraordinari de buni care mi-au insuflat valori pentru o viață întreagă.

Irina VanPatten: Dacă n-ați fi avocat, în ce profesie ați activa? Ori poate aveți o pasiune, care o îmbinați ori merge paralel cu cea ce faceți acum?

Maria Vîzdoagă: Am foarte multe alte interese în afară de avocatură. Îmi place să fiu informată și să iau parte la evenimente ce țin de relațiile internaționale, politică între state, dreptul internațional, și alte subiecte ce țin de guvernarea globală. Dacă nu deveneam avocată, mi-aș fi dorit să activez în domeniul diplomației sau să devin profesoară în domeniul dreptului internațional.

Irina VanPatten: Cum faceți față dorului de casă aici, la New York?

Maria Vîzdoagă: Pentru mine este important ca să mențin legătura culturală și sufletească cu Moldova. Pe lângă discuțiile cu familia și prietenii din Moldova, în timpul liber, îl citesc pe Eminescu sau alți autori de suflet, ascult muzica noastră, merg aici la New York la o biserica creștin-ortodoxă, în care predicile se țin în limba noastră. M-aș simți pustiită dacă nu aș menține această legătură sufletească cu valorile noastre ca și popor, cu datinile și obiceiurile strămoșești. Devine mai ușor pe suflet când păstrez identitatea mea oriunde aș merge și întotdeauna sunt mândră să povestesc străinilor despre țara noastră.