Silvia Solonari este o tânără antreprenoare cu o bogată experiență în coaching, o profesionistă care își dedică timpul să-i ajute pe ceilalți să-și atingă obiectivele. Deține o licență în Relații Internaționale și Studii Economice și un Masterat în Politici Globale și Studii ale Organizației Națiunilor Unite de la Universitatea Rutgers, SUA. A finalizat cursurile de antreprenoriat al Programului pentru femei antreprenoare.
Irina VanPatten: Silvia, cum vă reflectați la aniversare de 30 ani de independență a R. Moldova din punctul de vedere a femeilor? Ce am câștigat și ce am pierdut în acești 30 de ani?
Silvia Solonari: O temă foarte interesantă. 30 de ani de independentă este o perioadă de durată lungă cu schimbări vizibile pentru femeile din R. Moldova, mai ales pe plan social și nu numai. Transformarea de la un stat cu sistem autoritar, cu o gândire mai mult colectivă la o societate deschisă și receptivă cu potențial de dezvoltare pentru femei a fost și mai este un proces destul de complicat. Nu putem uita că până la 1991, noi am făcut parte dintr-un stat sovietic, care nu era orientat spre dezvoltarea sectorului privat, cu o conducere deloc prietenoasă în ceea ce privește proprietatea privată, ceea ce a și cauzat o transformare anevoioasă de activare și dezvoltare a micului business.
Odată cu independența țării noastre, vectorul de orientare al economiei a deviat puternic, de la o mentalitate de dezvoltare colectivă și cu pași ușori s-a început să se pășească cu mai multă îndrăzneală pe tărâmul noilor oportunități, create cu ambiții de dezvoltare a unei afaceri proprii.
Astăzi ne bucură faptul că după mulți ani grei, plini de încercări pentru cei care au pășit încrezători spre dezvoltarea propriei afaceri, numărul lor nu numai că a crescut simțitor, dar a și înregistrat rezultate frumoase, atât în rândul bărbaților antreprenori, cât și al femeilor antreprenoare, fapt care poate numai să ne bucure.
Aceste schimbări au fost lente în comparație cu alte state, să nu uităm că avem mentalitatea unei societăți cu o gândire colectivă. Pe parcursul acestor 30 de ani de independență, a fost necesară o tranziție considerabilă unde viziunile și practica pentru o gândire mai mult critică a fost foarte necesară și chiar de invidiat.
I.V: Când spuneți “gândirea critică” ce anume aveți în vedere? Ce înseamnă “gândirea critică” în business?
S.S: Când vorbesc despre “gândirea critică” mă refer la posibilitatea tehnică de a putea compara și înțelege piața sau nișa pe care dorești să o dezvolți. O consecință a faptului de a nu gândi critic este pierderea propriei libertăți, iar în business ar însemna pierderea propriei identități a brandului pe care ți-ai propus să îl dezvolți. O analiză critică este necesară pentru a-ți da aripi și a îndrăzni să dezvolți un business plan, să faci cercetare și, posibil, să folosești diferite instrumente financiare pentru a le realiza și promova.
La fel, e nevoie să cunoști și să gestionezi resursele și instrumentele financiare care ne sunt recomandate, dar importante sunt și abilitățile de a vedea posibilitățile și oportunitățile care ni se oferă, să învățăm să le utilizăm la maximum. Multe femei se tem, nu cunosc, nu știu cum să pornească o afacere. De aceea, menționez mereu că “Necunoașterea naște frică“ și să știți că frica niciodată nu creează posibilități pentru a merge înainte, ba din contra, te oprește să îți atingi potențialul.
I.V: Dacă înțeleg corect, femeile din Moldova au simțit un sens de libertate în ultimii 30 de ani. Femeile au folosit simțul ăsta de libertate ca să fie antreprenoare?
S.S: În societatea noastră, rolul femeii este accentuat spre familie, și mai puțin spre activitatea antreprenorială. Unui bărbat i se deschid toate ușile, îi este mult mai ușor datorită caracterului masculin, el capătă credibilitate în fața partenerilor fără prea mult efort. Pentru femeile antreprenoare care încep a dezvolta o afacere în R. Moldova este nevoie de multă muncă și multe uși care durează timp și resurse până a putea fi deschise. În ultimii 30 de ani, dorința femeilor de a fi implicate în domeniul antreprenorial a crescut considerabil, dar să nu uităm că femeile încă mai au multe capcane de evitat pâna a înregistra un succes considerabil. Pentru aceste antreprenoare din Moldova aș dori ca și ele să dispună de tot atât de mult suport la etapa de pornire a unei afaceri precum le au femeile aici în SUA.
De exemplu, aici în SUA sunt o multitudine de agenții guvernamentale cât și organizații non-profit care încurajează dezvoltarea femeilor în afaceri oferind diferite sesiuni de mentorat în cadrul cărora se pregătește o afacere pentru lansarea ei pas cu pas. Agenții precum SBA, SBDC, US Chamber of Commerce sunt câteva din multitudinile agenții care acordă un suport valoros.
Bine, nu putem să spunem că la etapa actuală în R. Moldova absolut nu există acest tip de programe direcționate către sprijinul femeilor în pornirea unor afaceri; odată cu independența țării noastre s-au construit relații bilaterale cu țări din Uniunea Europeană, SUA, etc. Dar, din multitudinea organizațiilor înregistrate în R.Moldova un procent considerabil din aceste NGO’s sunt încă focusate spre problema de gender și poziția civică a femeii în societate și un procentaj mai mic de NGO’s (prin comparație) al organizațiilor care sunt în totalmente focusate spre promovarea și acordarea de ajutor pentru femeile care doresc să-și lanseze o afacere.
Acești 30 de ani de independență sunt beneficiari pentru dezvoltarea economiei R. Moldova, cu siguranță, ca rezultat s-au creat oportunități noi, totuși, se simte lipsa unei „culturi antreprenoriale și lipsa sistemelor informaționale, incluzând tehnologiile, piețele și producerea, ne mai vorbind despre lipsa capitalului. Lipsa informației și necunoașterea de a folosi corect multitudinea de programe de creditare din R. Moldova crează frica de a acționa egală cu zero rezultate.
I.V: Dar cum luptăm cu frica de a porni o afacere? Este frica simțită numai la nivel emoțional?
S.S: Frica este simțită la nivel emoțional și este indusă de logică, fiindcă asta se întâmplă atunci când lipsește informația necesară pentru a putea stabili care sunt următorii pași corecți pentru a întreprinde o acțiune. Este normal să ai frică când pornești o afacere, dar la fel trebuie să înțelegem că sunt resurse disponibile, trebuie să ne depășim teama și să acționăm, să ne informăm, să nu ne fie frică să contactăm pe cineva care ar putea să ne ajute, să împărtășim ideile proprii de a crea un business plan, să încercăm să colaborăm dacă la început nu se primește. Când te înarmezi cu cunoștință și înțelegi care e pasul următor, depășești frica, și ai mai multă încredere în tine. Probabilitatea ca o afacere să nu reușească este, zic eu, destul de mare, dar dacă nu încerci deloc, este un eșec de 100%.
I.V: Care sunt programele ori ajutoarele care le acordați femeilor din R. Moldova?
S.S: Eu colaborez cu organizațiile non-profit din R. Moldova care au o concentrare spre tineri și femei. Un alt criteriu de selecție pentru mine este ca aceste organizații să dezvolte proiecte nu numai la nivel național dar și la nivel rural. De exemplu unul din NGO’s cu care colaborez la momentul acesta este GEN Moldova. Recent am făcut parte din activitatea unui incubator unde au fost implicați participanți din Canada și SUA unde am avut plăcerea să întâlnesc mulți tineri visători care un venit cu idei proprii de afaceri și vreau să spun că mulți din ei au deja propriul start up, un fapt care mă bucură mult. Un procent mai mare din activitatea mea este de a acorda servicii de mentorat și de a dezvolta programe prin cadrul fundației „Solonari Family Foundation”, o fundație care este concentrată mai mult spre dezvoltarea proiectelor din zonele rurale, și mai ales asistarea femeilor și tinerelor din zonele rurale.
I.V: Ce credeți, care este situația femeilor în zonele rurale?
S.S: În R. Moldova la moment sunt multe programe pentru femei, dar majoritatea beneficiarilor sunt cei din orașele mai mari: Chișinău, Ungheni, Bălți, Cahul. Femeile din orașe sunt mult mai pregătite, network-ul lor este mult mai bun, posibilitățile și avantajele sunt mult mai mari. Din experiența personală pot spune că femeile din zonele rurale sunt mai puțin informate. Ar fi bine ca în R. Moldova să fie organizată o companie pentru femeile din zonele rurale care să le descopere și chiar să le încurajeze să lanseze propriile afaceri.
Sunt o mulțime de oportunități în această etapă masivă a globalizării! Foarte multe lucruri se pot face online. Deci, nu este nevoie numai de consumatorul local ori regional, consumatorul poate să fie și internațional. Dar pentru a învăța a mânui aceste instrumente, femeile au nevoie de mentorat. În zonele rurale avem multe produse artizanele și agricole. Până la urmă, suntem o țară agrară, nu avem alte resurse deosebite precum petrol, diamante ori aur. Unica noastră bogăție e pământul și oamenii noștri. Femeile noastre sunt foarte muncitoare și cred că dacă s-ar investi în dezvoltarea lor, atunci în 5-10 ani putem să auzim de rezultate foarte frumoase.
I.V: Care sunt cele mai mari dezavantaje ale femeilor de la țară?
S.S: Discriminarea femeilor îndeosebi din comunele mici, unde este o comunitate de oameni cu număr mic. Aici încă mai “domnește gândirea colectivă, femeile nu sunt încurajate ori susținute pentru a o porni pe drumul antreprenoriatului.
I.V: Este situația femeilor la țară mai agravată din cauză că populația este redusă în jumătate? Multe femei au rămas acasă să aibă grijă de nepoți, fiindcă cei tineri sunt plecați la lucru peste hotare…
S.S: Ar însemna că avem un număr mai mic de femei de susținut și atunci de ce nu o facem? Resursele informaționale ar trebui să fie mai concentrate și mai accesibile. Dacă din 100% dintr-o comunitate avem jumătate dintre femei care pot fi susținute, atunci efortul ar fi foarte bine venit. Promovarea drepturilor și independenței economice ale femeilor, inclusiv în privința resurselor economice și financiare lasă de dorit. Trebuie să facilităm accesul egal al femeilor rurale la piețele de desfaceri și la piețele de comerț. Dar ce facem cu băncile din R. Moldova care acordă cetățenilor un procent de credit mare (7,5%) pentru a deschide o afacere? De ce nu organizăm programe de creditare a femeilor mult mai loiale?
La fel, e imperativ de a promova armonizarea muncii și responsabilităților familiale între femei și bărbați. Mentalitatea de tipul ”femeia stă acasă iar bărbatul muncește” e o temă de discuție foarte mare. E bine dacă femeia dorește să stea acasă și consideră că ăsta e scopul vieții ei, dar sunt multe femei care nu sunt OK cu asta. Și atunci cum ajutăm femeile care vor să se descopere și să creeze ceva unic dacă nu este o promovare a armoniei muncii familiale între femei și bărbați?
I.V: Cum schimbăm mentalitatea?
S.S: O schimbăm numai prin educație! Este trist, deși avem ședințe de consultanță cu tematică orientată spre finanțare și marketing, în cadrul acestor consultări femeile au nevoie să vorbească despre inegalitatea în familie și despre frustrarea și presiunea pe care o simt din cauza așteptărilor familiei și apoi din partea celor apropiați. Când oamenii au surse de informație limitate și ignoranți, atunci nu prea putem să ne așteptăm la rezultate mărețe.
I.V: Ce le-ați dori femeilor din R. Moldova?
S.S: Aș dori ca toate femeile din R. Moldova să aibă oportunitățile pe care le văd aici în SUA. Să îndrăznească să ceară o mână de ajutor când au nevoie, să poate recunoaște și să învețe a descoperi oportunități, să viseze și să nu le fie frică să schimbe ceva în viața lor. Să înțeleagă că ele au un rol foarte important în societate. Aș dori să aud mai mult despre femeile din zonele rurale, ca ele să fie descoperite și recunoscute pentru efortul care îl depun de zi-cu-zi.