Actrița Diana Angelson reușește să aducă oamenii împreună cu o nouă carte tradusă, „A Treia Înviere”

Actrița și producătoarea de filme, o personalitate excepțional de talentată care vorbește șase limbi: romana, engleza, franceza, spaniola, italiana și portugheza, Diana Angelson Busuioc, introduce cu gusto cartea unui prieten, dar și a unui scriitor extraordinar din Venezuela, Alois Heigl, The Third Resurrection (A Treia Înviere). Nu numai că a tradus cartea din spaniolă în engleză, (ce de la sine e fantastique, cum spun francezii; nu fiecare multilingv poate traduce dintr-o limbă străină în altă limbă străină!), dar se și ocupă “de la zero la o sută”, cum spune ea, de tot ce este legat de cartea după publicare.

Pe 30 septembrie 2021, Diana organizează în Pasadena, CA un tur de promovare a cărții The Third Resurrection și întâlnirea autorului cu cititorii, unde Alois Heigl va semna cărțile cu un autograf. Toate astea, într-un an de pandemie, în timp ce era însărcinată și a născut un bebeluș în martie. Când mai doarme doamna? Nimeni nu știe. Funcționează pe trei cafele pe oră și determinare! Dar să ne întoarcem la carte, căci suntem nespus de curioși să auzim mai multe detalii! 

Irina VanPatten: Cine este Alois Heigl?

Diana Angelson: Scriitorul Alois Heigl este din Venezuela. Acum are 50 de ani. Dar la 30 de ani, când lucra la cel mai mare canal de televiziune din Venezuela, s-a certat cu noul dictator, în sensul că l-a dat în judecată. Și după ce a pierdut procesul, avea numai două opțiuni: pușcăria ori să plece din țară. A hotărât să plece în Austria, deoarece avea un bunic cu pașaport austriac. Autorul și-a făcut o viață nouă în Austria. Are patru copii. Acest om foarte drăguț și bun a scris cartea, The Third Resurrection; în spaniolă, La Tercera Resurrección. Anterior a mai scris și despre Venezuela, căci lumea nu știe multe despre țara lui, numai știu că e o țară comunistă.

Am făcut cunoștință cu autorul la Viena, când eram într-un turneu cu spectacolul meu. I-am citit cartea despre Venezuela “Cel mai rău prieten al cățelului meu”, de care am fost foarte impresionată. Era o istorie despre exil și despre regimul comunist din Venezuela. Alois a vrut să facă un film despre asta, să știe și lumea, uite cum prostim poporul cu televizorul în anii 1999, când oamenii care nu erau comuniști devin comuniști fără a-și da seama cum s-a întâmplat asta peste noapte. Practic, am lucrat paralel la ambele proiecte cu el.

Irina VanPatten: Prin ce v-a atras la cartea The Third Resurrection?

Diana Angelson: Este o idee, o fabulă cu sens adânc, care nu este religioasă în sine, dar personajul principal este clona lui Iisus. Adică, niște oameni de știință l-au clonat pe Iisus. Și de aici, dilema morală: ce să facă cu copilul ăla? E un fel de paralelă cu timpul turbulent modern. Dar e și scrisă într-o limbă frumoasă. 

La fel, cartea mi-a venit în viață la momentul potrivit, într-un timp când totul s-a închis, deci nu puteam călători și continua turneul “Odiseei Martiene”, piesa pe care am scris-o anterior, deci îmi căutam o nouă preocupare. Și m-am apucat de traducerea cărții. Traducerea mi-a luat un an, căci este o carte lungă de peste 480 de pagini; apoi, celelalte evenimente s-au întâmplat una după alta. A venit editorul, apoi am fost contactați de cineva ca să cumpere drepturile pentru producerea unui mini-serial. Toată munca mea de un an a început să aibă valoare. Și acum suntem în discuție cu o rețea majoră de televiziune (încă nu pot dezvălui cu cine) să facem un serialul TV. 

Deci aici, în SUA, lansăm cartea lui Alois Heigl în engleză pe  30 septembrie în Pasadena. Este un eveniment unde l-am invitat pe scriitor, va veni și echipa de la HBO, și reprezentanții  din Columbia, vom avea un articol în LA Times și promovăm cartea. 

La fel, vreau să prezint cartea și în spaniolă (în limba originală). Ea va fi expusă la Guadalajara International Book Fair (Târgul Internațional de Carte din Guadalajara) în noiembrie, care este unul din cel mai mare târguri de cărți a limbilor romanice,( spaniola, italiana, franceza etc). Un milion de oameni vin la Guadalajara la târgul de cărți și la spectacole. Acolo seara, în noiembrie este încă cald, lumea vine să citească și să cumpere cărți. Apoi duc cartea la târgul de cărți de la Frankfurt, care este cel mai mare din lume.

Cartea lui Alois Heigl, The Third Resurrection, a fost publicată de o editură vestită din America Latină, Oveja Negra (care simbolic se traduce ca Oaia Neagră), aceeași editură care l-a lansat pe Gabriel Garcia Marquez și pe Mario Vargas Llosa și l-a publicat pe Gorbaciov, adică au publicat cele mai frumoase cărți pe care le-ați citit. Și acum lucrez și cu ei,  îi reprezint la Guadalajara.Dacă ei nu vin la mine, vin eu spre ei.” (râde ștrengărește).

Irina VanPatten: Care a fost partea cea mai dificilă în calitate de traducător?

Diana Angelson: “Spaniola, ca orice limbă latină, este o limbă mai stufoasă. Limbile latine sunt limbi ale substantivului. Descrierile sunt foarte lungi, expresiile foarte complicate. Dar limbile germanice, precum engleza, sunt limbi de verb. Engleza e o limbă a verbului, a acțiunii. Dacă ați observat, filmele americane de acțiune sunt pline de acțiuni, pe când filmele europene de acțiune sunt un pic mai lente, mai descriptive. Când traduci (din spaniolă), practic trei fraze vin mai târziu, poate fi formată din trei propoziții, încă nu ajungi la destinație. Și aici a fost destul de complicat, căci e vorba de o altă concepție, și trebuie să traduci tot contextul în engleză, să fie real, nu copilăresc, nu superficial. 

Îi mulțumesc lui Vivian Bălașu, cu care în 2015 am făcut un film despre Genocidul Armenesc. Vivian m-a ajutat enorm. I-am dat și ei să verifice  traducerile. A fost o muncă titanică și o provocare nu numai să traduci, dar să faci textul să sune bine, să abordăm mesajul corect, și să fie conceptual. Lucram câte 10 ore pe zi, mă duceam la culcare la ora două dimineața, și la a opt mă trezeam și o luam de la capăt. Vreau să-i mulțumesc și lui Lucy Saturnino, cu care am pornit la drum de la început și care a făcut parte din echipă, am tradus împreună, am râs și am povestit de-ale vieții.

Din 480 de pagini am redus la 400. Mulți m-au întrebat, dar de ce am redus? Și le-am dat exemplul cartea “O Sută Ani de Singurătate” de Gabriel Garcia Marquez care avea 320 de pagini în spaniolă, dar în engleză are numai 200 pentru că engleza e limba de acțiune, limba verbului. Totul se condensează la esențial, și poți să spui mai mult cu mai puțin.”

Irina VanPatten: Cum organizezi un eveniment de felul ăsta pe timp de pandemie? 

Diana Angelson: “E important să nu renunțăm la visele noastre de a avea o viață normală. În timpul pandemiei s-au făcut filme, s-au făcut și alte lucruri importante. Deși am fost închiși și deprivați de lumea din exterior,  viața a continuat. Eu fac parte din categoria oamenilor care cred că trebuie să încercăm pe cât de mult putem să ne păstrăm viața, să citim, să promovăm, să ieșim în lume, căci oamenii se închid benevol în cușca lor proverbială. Trebuie să avem interacțiuni reale, umane. 

Dar pot să admit că e greu de organizat orice eveniment acum. Chiar și înainte a fost greu, fiindcă, în general, în Los Angeles este foarte greu să organizezi ceva ce nu este legat de film. Dar facem tot ce e posibil. Vom avea și o petrecere – fiestă, un after party, unde putem să vorbim, să mâncăm și să dansăm salsa. Ce e important este să întreținem flacăra. Cât de micuți în colțul nostru nu am fi contăm cu o frântură de literatură, cu o carte. 

Dacă vă aduceți aminte, câțiva ani în urmă au început să se închidă bibliotecile, magazinele de cărți, Barnes & Nobles au dat faliment din cauza livrărilor de pe Amazon. Dar uite că dacă a făcut ceva bun, Corona a făcut să crească vânzarea de cărți. Și oamenii vor din ce în ce mai mult să producă proiecte culturale. Din punctul ăsta de vedere, Doamne, ajută!, să rămână dorința asta a oamenilor, să nu se piardă, căci altfel ajungem într-o societate sută la sută virtuală. Și e mare lucru să nu lași să se întâmple asta, mai ales cei tineri care rămân numai pe Zoom și vorbesc numai prin texte. Mare lucru e să reușești să aduci oamenii împreună, mai ales, cu o carte.”

Într-adevăr, Doamne, ajută! Așteptăm cu nerăbdare!