TUDOR PETRUȚ | HOLLYWOOD | Nu este plăcere mai mare pentru noi, puțini, dar plini de speranță, români în Hollywood, decât dacă ne întâlnim fie la o probă de filmare, în studiourile de înregistrări, sau chiar pe platouri. Acum câteva zile, alături de actrițele Isabel Wagner și Mădălina Năstase, colegul nostru, Teodor Falcon, și cu mine, am fost la un post-sincron în românește (o raritate, pentru că este mai simplu, mai eficient și mai rentabil să trimit materialele la tradus în România) pentru ceea ce aici se numește un film industrial. N-am știut mai nimica despre ce o să fie vorba, ci doar că e o animație, un fel de scurt-metraj de protecție a muncii.
Aflasem de multă vreme că Netflix încearcă să-și extindă capacitățile de producție de film și în Europa de Est, și în Balcani. Inclusiv în România, în buna tradiție a succeselor producțiilor străine filmate acolo și cu avantajul noii legislații, propice pentru companiile de producție americane. Chiar săptămâna trecută am vizionat pe Netflix premiera “The Hard Way” (cu Michael Jai White și Randy Couture), film de acțiune filmat integral în România și în care apar mulți dintre tinerii actori români.
Bine, bine, dar ce are Netflix cu post-sincronul în românește? Scurt-metrajul e intitulat “Preventing Corruption on Productions” și este powered by Netflix. Adică animația este, de fapt, un dialog (mai mult sau mai puțin comic) despre corupție, dare și luare de mită, plăți necuvenite sau trafic de influență. Personajele sunt, de exemplu, “funcționarul”, “șeful politiei”, “contabilul”, “polițist la megafon” și așa mai departe…
Filmulețul este destinat echipelor de filmare americane ca parte a unui curs de reciclare și de pregătire pentru a lucra în Europa de Est. Unde, în percepția americană, diverse situații (încă) se întâmplă. Ca să fie în siguranță că acoperă o zona geografică vastă, animația a fost tradusă în douăsprezece limbi, așa că bulgarii, ungurii, polonezii, ucrainienii, grecii și alți vecini vor primi propriile lor versiuni.
Nu avem cum să oferim mai multe amănunte despre scurt-metraj, dar eu personal nu pot să nu menționez, în trecere, despre o scurtă scenă în care sus-menționatul “polițist la microfon” oprește o filmare și cere cu tupeu mită în valoare de 500 de lei. Apoi, în narațiune se explică cum orice fel de astfel de întâmplări trebuie prezentate raportate, ca să se asigure condiții etice și legale.
Cam așa arăta România și celelalte țări din bazinul Balcani, în ochii avocaților din industria cinematografică americană. Cam așa o să fie prezentată echipelor de filmare americane, țară cu țară, atmosfera “de lucru” din Europa de Est, până la proba contrarie, o lume a treia a filmului.
Tudor Petruț