Paștele este cea mai importantă sărbătoare a lumii creștine, mai ales ortodoxe. Românii din New Jersey se bucură de înțelesul creștin, de Învierea Domnului, își fac timp pentru activități sociale. Fiecare român respectă tradițiile și obiceiurile Paștelui și, bineînțeles, se bucură de reuniunile familiale și de bucatele specifice, oua rosii, pasca, cozonac. Liliana Crăciun spune că coșul Pascal e cel ce unește familia în ziua de Paşte.
Natalia Ghilașcu: Orășelul Long Valley din New Jersey a devenit inima comunității româno-americane, care se mîndrește cu înălțarea unei biserici ortodoxe române “Izvorul Tămăduirii”. Cum sărbătoriți în acest an Sfintele Paști?
Liliana Crăciun: La scurtă distanță de New York City, pe drumul către Delaware Water Gap, poarta de intrare spre munții Pocono şi Pennsylvania, unde râul Delaware şi-a făcut drum săpând râpe adânci în creasta de munte, într-o regiune cu dealuri înverzite, păduri dese străbătute de pârâuri vesele şi cascade iridescente peste pietre susurătoare, se află Long Valley, un orășel liniștit în Morris County, New Jersey, netulburat de agitația aglomerărilor urbane. Desemnat inițial ca district german, Long Valley are rădăcini istorice vechi, cu clădiri datate din timpul războiului revoluționar, într-o varietate de stiluri arhitecturale vernaculare ce reflectă diversitatea etnică multiculturală din New Jersey.
Long Valley este şi casa inimoasei comunități româno-americane a bisericii ortodoxe române Izvorul Tămăduirii, condusă cu har duhovnicesc de preotul paroh Ionuț Voicu. În ajunul Sărbătorilor Pascale, comunitatea bisericii Izvorul Tămăduirii ne-a împărtășit cum se pregătește de Sărbătoarea Sfântă, care în acest an are o semnificație deosebită. Proiectul de suflet al comunității, biserica tradițională din lemn în stil maramureșean, o muncă uriaşă care a început în 2017 şi a continuat cu determinare în ciuda obstacolelor nenumărate întâlnite la tot pasul, începe să ia formă şi se ridică în faţa ochilor noștri, zi de zi tot mai completă, tot mai maiestuoasă.
Turla semeață a bisericii împreună cu clopotul unirii au fost ridicate pe structura metalică, devenind cea mai înaltă construcție din Long Valley, o siluetă elegantă şi suplă ce se înalță spre ceruri cum s-a înălțat Isus de Sfintele Paşte. Simbolurile încrustate în lemnul de stejar din care a fost sculptat cu măiestrie pridvorul bisericii de talentaţi meşteri artizani români, ne „vorbesc” despre viață și belșug, începutul de lume şi infinitul cosmic, despre legătura dintre cer şi pământ.
Este atâta frumusețe şi poezie în lucrătura migăloasă şi motivele din folclorul maramureșean care transcend în timp şi spațiu, recreând spațiul mioritic românesc în ţara noastră de adopție. Biserica de lemn, care comemorează 100 de ani de la crearea statului modern român, anii acestei sărbători fiind încrustaţi pentru posteritate pe clopotul bisericii turnat şi adus din Maramureş, este un adevărat miracol, iar colaborarea şi unitatea cu care s-a lucrat la acest proiect este o minune. Progresul rapid al construcției este motiv de bucurie fără margini, care leagă oamenii din comunitate şi îi unește într-o cauză mai presus decît fiecare dintre noi.
Pe lângă sărbătorile tradiționale, intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) şi Învierea Domnului (Sfintele Paşti), preotul Ionuț Voicu slujește toate slujbele speciale din Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, împărtășind cu evlavie învățătura Domnului şi răspândind credință. La o săptămâna după Sfintele Paşte, uniți în dragoste de Dumnezeu, de datinile și obiceiurile strămoșești, comunitatea va sărbători hramul bisericii, şi de asemenea va aniversa cu recunoştinţă şi bucurie 10 ani de când preotul Ionuț a fost hirotonisit în sfântă taină a preoției şi slujirea sfântului altar.
Natalia Ghilașcu: Ce semnifică Paștele pentru tine și pentru comunitatea de români și moldoveni din NJ? Cum decurg pregătirile de Paști din acest an și ce veți avea pe masa de sărbătoare?
Liliana Crăciun: Paştele comemorează Învierea lui Isus, care este evenimentul fundamental al creștinismului. Prin credință, creștinii reînvie odată cu Isus pentru a duce o viață mai bună. Săptămâna Pascală sărbătorește deopotrivă venirea primăverii şi renașterea naturii, când odată cu Paştele, începem un nou an bisericesc, agrar şi sufletesc. Sărbătorile Pascale reprezintă un timp de primenire şi curățenie în suflet şi în casă, cea mai festivă şi sfântă perioadă de peste an. Este o săptămâna miraculoasă, în care cu toții pornim într-o călătorie personală, emoțională şi spirituală alături de Mântuitorul nostru. Datinile spun că în acest timp se deschid cerurile iar Dumnezeu coboară printre noi.
În săptămânile premergătoare Sfintelor Sărbători de Paşti membrii comunității participă la multe activități organizate de Consiliul Parohial împreună cu Grupul Doamnelor: curățenia de primăvara, plantări de flori, pregătirea şi sărbătorirea Floriilor (masa de peşte), Săptămâna Mare şi Slujba de Înviere. În noaptea de Înviere mergem la biserică, pentru a lua parte la slujba Învierii, cel mai important program liturgic al anului, și ca să luăm „lumina sfântă” de la Părintele Ionuț, simbol al biruinței vieții asupra morții și al luminii lui Isus asupra întunericului păcatului.
Tot în noaptea de Înviere pregătim coșulețul Pascal tradițional (ouă roșii, cozonac, pască) şi îl aducem la biserică spre a fi sfințit de preotul Ionuț. Din punct de vedere creștinesc, vom mărturisi Învierea lui Isus prin „Hristos A Înviat”. Toate aceste evenimente au menirea de a întări şi de a aduna această mare familie în jurul bisericii, de a retrăi obiceiurile tradiționale (vopsirea ouălor roșii, pregătirea meselor de peşte şi de hram, slujbele tradiționale de Paşti), încurajarea voluntariatului celor mici şi mari, dar şi pentru strângerea de fonduri atât de necesare pentru ridicarea bisericii de lemn.
Hramul bisericii este serbat la o săptămână după Sfintele Paşti, ocazie cu care vom organiza o masă festivă cu bunătăți culinare pregătite de enoriașii bisericii, din care nu vor lipsi ouăle roșii, ciorba de perișoare, friptură de miel la cuptor, drobul, cozonacul tradiţional şi pasca.
Natalia Ghilașcu: Ce cunosc copii din comunitatea pe care o reprezentați despre tradițiile de Paști și cum reușiți să le mențineți vii?
Liliana Crăciun: Istoria Paştelui face parte din cultura creştină. Copiii din comunitatea noastră sunt învăţaţi despre momentele cheie ale săptămânii Pascale prin simboluri și activităţi potrivite vârstei lor. Pentru copii, Paştele înseamnă îndeosebi venirea Iepuraşului cu multe cadouri, mai ales dacă au fost cuminți, sau o „vânătoare de ouă”. Aşteptînd Iepuraşul să-i răsplătească pentru faptele bune, îi motivăm pe copii să fie cuminţi şi îi învăţăm despre păcat. Copiii se pregătesc de venirea Iepuraşului cu ouă vopsite, ajutându-și părinţii cu pregătirile de sărbătoare, sau mergând la biserică pentru a fi împărtășiţi. Noi le spunem că prin Sfânta Împărtășanie Isus este cu ei și îi apără de toate relele.
Natalia Ghilașcu: Biserica de Lemn din NJ va fi deschisă pentru a oficia slujba de Înviere pentru comunitățile de creștini?
Liliana Crăciun: Sperăm din tot sufletul ca prima slujbă în noua biserica să fie oficiată cât mai curând. Deocamdată, în acest an, lumina Sfintelor Paști va fi împărţită de pe treptele noii biserici, mărturia şi încununarea jertfei şi eforturilor peste măsură a tuturor membrilor comunităţii.
Planurile de construcție includ la terminarea construcţiei bisericii de lemn, transformarea clădirii actuale a bisericii într-un centru cultural dedicat găzduirii de evenimente și expoziții care să reflecte moștenirea noastră etnică și să atragă alături de monumentul arhitectural maramureşean cît mai mulţi români și alţi iubitori de cultură şi artă.
Pentru cei care duc dorul locurilor unde au crescut, biserica de lemn reprezintă speranţa că așa cum în decursul istoriei unui popor creștin, o comunitate se forma în jurul unui locaş sfânt, şi acest colţişor de rai unde va fi biserica de lemn şi centrul cultural, va deveni epicentrul diasporei şi va clădi o comunitate din rânduri de credincioși, iubitori de tradiţie și artă românească, nu numai din NJ, dar şi din restul Statelor Unite, și unde vom sărbători spiritul românesc și tradiţiile neamului în limba dulce românească.
Precum sărbătoarea Învierii Domnului este un prilej de nespusă bucurie şi renaștere sufletească, așa dorim să fie şi această biserică de lemn, o regăsire şi renaștere pe meleagurile americane a spiritului românesc şi tradiției noastre milenare.
Natalia Ghilașcu: Ce amintiri vă trezesc aceste sărbători de Paști legate de satul de baștină?
Liliana Crăciun: Toate aceste activități, participarea în viața bisericii trezesc amintiri vii în fiecare dintre noi, ne duc cu gândul la copilăria petrecută în România şi oferă prilejul de a împărtăși din experiențele şi obiceiurile diverse din toate colţurile României. Copiilor noștri născuți pe tărâm american le oferă o frântură din farmecul sărbătorilor de acasă, a tradițiilor românești, precum şi ocazia de a voluntaria şi a ajuta la diverse activități din jurul bisericii.
Datinile Pascale începeau cu pregătirile de intrare în post şi continuau până de Ispas (de Înălțare). De la Duminica Stâlparilor (Floriile) şi până de Paşte, se respectau cu sfințenie tradițiile din bătrâni. Se zice că vremea din duminica Floriilor va fi la fel şi în duminica următoare. Mâțișorii, ramurile de salcie sfințite în această duminică, loveau ușor umărul celor din casă în timp ce se spunea „Salcia te bate, eu nu, peste o săptămână e Învierea”, iar stâlpii porților erau decorați cu aceste ramuri.
În săptămâna următoare, a patimilor, raiul este închis până în Joia Mare, iar postul e mai sever, obiceiurile culminând în Joia Mare sau Paştele Moșilor şi în Vinerea Mare. Fiecare zi are un nume: Lunea Curată, Marțea Seacă, Miercurea lui Iuda, Joia Neagră, Vinerea Scumpă, Sâmbăta Marea Veghe.
Marți se practica scăldatul pentru a „seca” bolile, și nu se lucra, ca să nu sece laptele și grânele. Miercuri, în schimb, era permisă munca la câmp, iar seara tinerii plecau să adune crengi de alun la care în Joia Mare le dădeau foc în curtea casei, cu credința că la flacăra lui vin să se încălzească sufletele strămoșilor. În alte părți, în noaptea de miercuri spre joi era „strigarea peste sat”, un fel de judecată a comunității când se rosteau şi iertau faptele rele.
În Joia Mare se coace Pasca, se închistează/încondeiază şi se vopsesc ouăle, îmbinarea culorilor, materialelor şi a motivelor tradiționale fiind o adevărată artă. Vinerea Mare e zi de post negru, de doliu, şi se merge la biserică pentru a asista la scoaterea din altar a Sfântului Aer (pânza pe care e pictată înmormântarea Mântuitorului) şi la Prohodul Domnului.
Coșul Pascal e cel ce unește familia în ziua de Paşte. Pregătirea lui cu anumite produse, dusul la biserică, degustarea bucatelor în jurul mesei de către întreaga familie face ca prețuirea, credința, iertarea, respectul, dragostea şi hărnicia să fie valorile de bază ale neamului. În cinstea Sfintei Treimi, trei zile familiile şi prietenii se întâlnesc, laudă pe Hristos, sărbătoresc renașterea spirituală şi ciocnesc ouăle roșii.
Superstițiile nu au cum să lipsească. Curățenia casei şi a gospodăriei, terminarea muncilor în câmp pâna miercuri, nu se mai toarce, vineri dimineața se aleargă prin rouă, participarea la slujba de Înviere când Dumnezeu vede doar pe cei treji, udatul fetelor şi băieților, sunt doar câteva dintre ele.
La miezul nopții de Înviere luam lumină din lumânarea preotului, apoi ieșeam din biserică, asta însemna că Isus iese din mormânt înviat. Înconjuram de trei ori biserica, după care preotul bătea în ușa bisericii, poruncind cu glas tare „Deschideți porțile că vine Împăratul Măririi!”. „Cine e Împăratul Măririi?” i se răspundea. A treia oară se deschidea ușa și se intra în biserică, cântând „Hristos a Înviat!”.
Lumina adusă de la biserică e nelipsită din casele creștinilor, iar urarea de „Hristos a înviat!” e spusă cu mare bucurie sufletească timp de 40 de zile. În prima zi de Paști, ouăle se ciocnesc cu vârful, însemnând coborârea lui Isus în iad în răstimpul dintre moarte şi înviere, şi deschiderea porților raiului. Oamenii se împăcau, uitau toate pricinile de sfadă, şi simțeau înnoirea.
Natalia Ghilașcu: Ce le doriți românilor din SUA în preajma acestor sărbători sfinte?
Liliana Crăciun: Sărbătoarea Paştelui este una a bucuriei dată de vestea Învierii, izvor de speranţă, viaţă şi binecuvântare, bucurie care se cuvine să o împărţim cu toţi semenii noştri. Românilor din SUA le dorim ca Sărbătoarea Sfântă să le lumineze sufletele şi casa, să le aducă sănătate, pace, şi bucurii, să ne facă mai buni, şi să ne deschidă inimile spre credință şi iertare. Bucuria Învierii să încurajeze pe cei abătuţi şi să redea speranţa celor în suferinţă, tuturor să ne facă viața mai frumoasă, casa mai bogată şi masa îmbelșugată.
Sărbători Pascale binecuvântate, şi vă invităm cu drag să veniţi în mijlocul nostru să vedeţi biserica noastră din lemn în stil maramureşean, un reper epic architectural şi creştinesc, construit în limbajul universal al iubirii ce transcende toate credințele și barierele de cultură.