Pasiunea a doi cineaști moldoveni din Chicago radiază de la un kilometru, chiar dacă această meserie a fost o chemare mult mai târzie în viața lor. Mă fascinează oamenii care au descoperit pasiunea ca pe un cadou neașteptat, ori poate a fost un vis depărtat, la care nici n-au îndrăznit să viseze când erau copii. Odată descoperită, pasiunea lor ia aripi și zboară ca pasărea până la cer.
Așa s-a întâmplat cu cei doi prieteni de copilărie, colegi de școală din comunitatea Sărătenii Vechi, raionul Telenești, Vitalie Oftici și Vasile Cuculescu, care se gândesc la o producție de film în America. Totul a început de la proiectul lor de pasiune: compania de producție video “Screenax Production” în regiunea Chicago, SUA. Drumul lor a fost plin de zig-zaguri ca să ajungă unde au ajuns.
Vasile Cuculescu provine dintr-o familie unde tatăl meu a lucrat la radio și unchiul a fost jurnalist. Industria asta îl fascina, dar când i-a venit timpul lui Vasile să decidă ce să facă după școală în 2005, timpurile erau așa de grele, că nici cei de la școală, nici cei de acasă nu știau ce să-l sfătuie. Bunica l-a rugat numai un lucru: “Tu fă ce vrei, dar să nu fii jurnalist ca tatăl tău!” Și atunci ce i-a rămas să facă? Să învețe la facultatea de economie, medicină ori drept. Nu-i prea plăcea matematica și nu îl atrăgea perspectiva de a fi doctor. Până la urmă a decis să depună actele la Universitate de Stat, Facultatea de Drept, iar mai apoi a devenit polițist.
Vitalie Oftici, din contra, era foarte bun la matematică, căci bunelul lui era matematician. Membrii familiei lui erau refugiații. Din cauza războiului din Transnistria, tatăl lui Vitalie s-a mutat cu traiul în satul lui de baștină, Zahareuca, care era în aceeași comunitate cu Sărătenii Vechi. Planul lui Vitalie a fost ca să continue studiile în domeniul matematicii. Când a absolvit școala în 2005, nu erau perspective mari pentru profesia de matematician și, până la urmă, a mers la facultatea Relațiile Economice Internaționale la ASEM (Academia de Studii Economice a Moldovei). L-a atras posibilitatea că la ASEM putea să studieze toate obiectele în engleză.
În 2007 Vitalie a plecat în America cu Programul de lucru Work & Travel, sperând să se încadreze la studii la un colegiu din New York, dar n-a fost acceptat, și după o perioadă de lucru de patru ani în 2011, s-a întors înapoi acasă să-și continue studiile la ASEM la Facultatea de Finanțe, Bănci și Burse de Valori.
A descoperit cu timpul un cor condus de Elena Marian, care l-a captivat imediat. Îi plăcea muzica, mai ales acordeonul, dar dacă nu era dintr-o familie de muzicieni, n-a avut cine să-l încurajeze această profesie. Elena Marian, pe de altă parte, văzând interesul lui în muzică, i-a spus că niciodată nu e târziu s-o învețe. Și în 2012 Vitalie, paralel cu studiile de finanțe, s-a înscris la cursuri preliminare de muzică de estradă și jazz la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, unde profesoara Tatiana Lupan i-a deschis o lume nouă în arta temporală: muzica, film și artă teatrală.
În același timp, Vasile, fiind în anul trei de studii, începe practica la judecătorie în 2008-2009 și își dă seama că sistemul de judecătorie e foarte departe de teorie. Nu-și închipuia cum ar putea să lucreze în asemenea sistem corupt. A câștigat un green card pentru America. Pe Vasile foarte mult l-au atras video-urile de pe Facebook ale prietenilor care învățau la universitate acasă. Atunci i-a venit ideea să discute cu Vitalie sp producă artă împreună. În 2014 s-a întors acasă din SUA ca să studieze regia. Dar, până la urmă, s-a înrolat în clasa de operator la AMTAP în loc de regie.
După câțiva ani, ambii Vasile și Vitalie erau acasă împreună în aceeași perioadă și a venit timpul ca să decidă dacă vor să se apuce serios de producția de video. S-au contopit toate: priceperea lui Vasile cu camera de filmat, educația lui Vitalie în muzică, contabilitate și economie i-a ajutat nu numai cu partea creativă, dar și cea managerială și economică. Prietenii au început un proiect de media în Moldova, care l-au condus din 2014 până în 2017. Piața în Moldova era foarte mică pentru dezvoltare și nu erau perspective de lungă durată.
În 2017 Vitalie și Vasile l-au contactat pe Oleg Gherasimov, un avocat de imigrație din SUA, căruia i-au povestit istoria lor. La ce el le-a spus, că ei pot să facă același lucru în America cu viza de investiții. Așa în 2019 în SUA s-a deschis compania lor de producție video Screenax Production.
Irina VanPatten: Care a fost primul lucru pe care l-ați făcut după lansarea companiei în SUA?
Vitalie Oftici: Am inițiat o cercetare a pieței de producție video în SUA în ceea privește marketingul și concurența. Am vrut să vedem ce se face pe piața americană și ce fac alții în regiunea Chicago, unde doream să deschidem compania de producție. Diferența e că în Moldova foarte puțin se atrăgea atenția la proprietatea intelectuală. Nu se făceau contracte cu actori, ori cu proprietarii localurilor închiriate. În SUA se atrage foarte mult atenția la aspectul ăsta. Și atunci am contactat un avocat din domeniu de divertisment (entertainment lawyer) Ilya Zlatkin, care ne-a explicat ce înseamnă contractele americane și care ne-a ajutat cu baza noastră de contracte cu care lucrăm și azi.
Vasile Cuculescu: Analiza pieții ne-a încurajat să începem activitatea în Chicago și nu în Los Angeles ori New York, care se consideră centrele industriei de producție video. Noi am descoperit că în Chicago sunt companii care fac lucruri extraordinar de bune la nivel de Hollywood, dar serviciile lor sunt foarte scumpe. Mulți clienți de-ai noștri nu și-ar putea permite să lucreze cu ei. Apoi sunt companii de producție video care fac lucruri foarte simple. Companii medii, care să producă un video de calitate bună, dar care să nu coste sume cosmice nu prea sunt. Și am înțeles că pe segmentul ăsta de mijloc există loc de dezvoltare, unde noi ne-am potrivi foarte bine. Noi am venit din Moldova cu experiența tehnică avansată, căci am produs proiecte serioase acasă ca clipuri muzicale, filme de scurt metraj, etc.”
Irina VanPatten: Care a fost primul video în America? Și care a fost cea mai mare provocare?
Vasile Cuculescu: Producerea primului video american a fost simplă. Cea mai mare provocare a fost să găsim primul client. De fiecare dată când discutam cu clienții potențiali, ei ne întrebau: “Arătați-ne lucrările voastre.” Dar când le arătam lucrările din Moldova, ei spuneau: “Dar ce-ați făcut aici?” Ei doreau să le arătăm un proiect american, unde s-au investit un pic de finanțe, că am organizat o filmare cu o echipă, practic că am făcut un produs cap-coadă aici.
Vitalie Oftici: Am avut norocul să-l găsim pe Ștefan Efros, care este un proprietar al unei companii de camioane. Noi oficial am început lucrul în martie 2019 și primul video avertisment l-am făcut imediat în două luni. El a avut încrederea în noi să facem reclamă creativă.
Irina VanPatten: Îl cunoșteați pe Ștefan mai înainte?
Vasile Cuculescu: Eu îl cunoșteam pe Ștefan din Moldova. Am lucrat împreună la o companie doar pe o perioadă scurtă. Soția mea se cunoștea cu el mai bine. Căci ea a lucrat mai mult cu dânsul în cadrul aceleiași companii când eu deja plecasem. Din discuțiile soției mele, el a înțeles mai bine cu ce ne ocupăm. Referitor la încredere, noi cu Ștefan am discutat nu numai cum să producem un video pentru compania lui, dar am format un plan strategic pe un an de zile și el, din fericire, l-a acceptat. Probabil, faptul că ne cunoșteam, a jucat un rol pentru a ne angaja.
Vitalie Oftici: Și de acolo s-a pornit afacerea noastră. Acum lucrăm cu 31 de companii. Cu o parte din ei lucrăm mai des, cu alții ocazional, dar baza noastră de clienți se extinde pe zi ce trece, nu numai clienți moldoveni, dar și americani. Dintre ai noștri sunt Schwarz Logistics, TVA Logistics, BSL Express Trucking. Din americani îi avem pe Bay Marine of Chicago, un dealer mare de yachturi cu care lucrăm din 2019, Montway, United Stringers of America, o companie din Los Angeles pentru care filmăm multe interviuri. AHP75 o companie de finanțare a proprietăților imobiliare.
Irina VanPatten: Să vorbim despre filmul care vreți să-l filmați…
Vitalie Oftici: Toate proiectele noastre precedente erau frumoase în felul lor, dar dorința noastră a fost filmul. Vara trecută noi discutam cu niște prieteni la un pahar de vorbă un film lansat de Netflix numit “Drumul de Gheață” (Iceroad), un film de acțiune despre șoferii de camioane. Și toți se indignară că filmul era nerealistic din punctul de vedere a unui șofer de camion. Că așa camionul nu se poate răsturna, că așa ceva nu se întâmplă la drum, etc.
Am propus să încercăm să facem un film despre șoferii de camioane, căci avem experiență de mult timp de a filma despre această industrie, știm cum să facem publicitate. Am început să ne întrebăm despre ce va fi filmul, ce istorie vrem să povestim?
L-am contactat pe Ion Cebotari din Canada să ne ajute în privința scenariului. Apoi ne-am gândit că Marian Ungur va fi compozitor. Altă decizie a fost: cine să regizeze filmul? Bine, Vasile are să fie director de imagine, eu producator, noi putem organiza echipa și putem filma un film, dar noi nu suntem regizori. Atunci l-am contactat pe Mihai Țarnă, care locuiește în Paris, fiindcă am lucrat cu el acasă la trei proiecte de film de scurt metraj. Mihai spune: “Idea asta a voastră este aproape genială, deoarece putem să facem un film despre viața omului povestită din perspectiva șoferului de camion”.
Sincer să spun, am avut noroc că Mihai Țărnă a acceptat să facem filmul împreună, pentru că el s-a îndrăgostit în proiectul nostru și este atât de fascinat de ideea asta, că vrea să schimbe scenariul pentru a face o istorie mai bună. Un regizor talentat ca el este o persoană foarte importantă în proiect. Toți cei implicați în proiectul ăsta ne dăm seama, că avem o șansă pentru a ne schimba viața. E un moment în care, dacă reușim, foarte multe lucruri pot să se schimbe.
Irina VanPatten: Unde are să fie istoria? Aici în Statele Unite?
Vitalie Oftici: Filmul este pentru piața americană și va fi filmat în SUA. La partea de pre-producție l-am contactat pe Jeff Deverett un distribuitor de filme în Statele Unite și el a spus că idea noastră e foarte comercială și e foarte interesantă din punct de vedere de distribuție, fiindcă sunt foarte puține filme cu istorii de șoferi de camioane. Maximum găsești vreo 10 filme. Piața de audiență e foarte mare, cel puțin șoferii și familiile lor, care sunt aproape trei milioane de oameni, și la fel sperăm să atragem publicul mai larg cu o istorie de viață care se va petrece în timpul Crăciunului.
Atunci a apărut întrebarea: de unde să luăm bani pentru film? Dacă filmul este despre șoferi, să ne adresăm la companiile de camioane, să vedem dacă lor le place idea și vor să investească în film.
Irina VanPatten: Deci le dați investitorilor o șansă pentru a-și reprezenta istoriile?
Vitalie Oftici: Vor fi niște momente când ei vor putea să se reprezinte. Le oferim posibilitatea să apară în film în roluri episodice nevorbite. Dacă au cuvinte trebuie să treacă prin procesul de casting. Dacă cineva nu vrea să se filmeze personal, le oferim să delegheze pe altcineva din familie. Poate au copii mai talentați, părinți, surori, frați etc. Dar mai mult e o investiție într-un proiect de artă. Potențialilor investitori le spunem că au o șansă să realizeze ceea ce n-au făcut niciodată și să rămână în istorie, fiindcă când investești în film, numele tău rămâne în film pe viață.
Irina VanPatten: Care este reacția oamenilor când vorbiți cu ei despre filmul vostru?
Vasile Cuculescu: Este foarte pozitivă. Ei înțeleg cu ce ne confruntăm și că lucrul e complex și nu e deloc ușor, dar toți ne susțin și ne spun să mergem mai departe, indiferent dacă ei pot investi, ori dacă ei se implică sau nu.
Țelul nostru nu e să colectăm donații pentru film, să găsim investitori și investiții. Un film artistic trebuie să fie comercial, ca mai târziu să-l putem vinde, iar investitorii să aibă un procent din economia creată de acest film, este o practică normală în SUA. Noi lucrăm după toate regulile pieței americane.
Vitalie Oftici: Vrem să aplicăm la stimulentele fiscale în Statul Illinois, care este unul din cele mai bune state din SUA unde poți să filmezi un film. După toate calculele noastre inițiale, vom avea 35-40 persoane în echipa de lucru la set. Și dacă facem totul corect și plătim la fiecare membru al echipei, aducem bani adițional la proiect, căci statul rambursează 30% din cheltuielile eligibile.
Irina VanPatten: De ce ajutoare mai aveți nevoie în afară de bani?
Vitalie Oftici: Când proiectul va deveni oficial, vom avea pagini dedicate pentru film pe toate platformele de social media. Cel mai mare ajutor de care vom avea nevoie atunci va fi distribuția informației, cum ar fi un share, un like, cât mai multă lume să cunoască despre proiectul nostru.
Irina VanPatten: Deci veți avea nevoie de o campanie socială la nivelul comunității?
Vitalie Oftici: Bugetul de marketing este 60% din bugetul total. Noi avem o înțelegere cu o companie profesională de marketing și PR numită Paradigm Next, soțul și soția Anatoly și Iana Nirshberg, care sunt clienți de-ai noștri. Iana e o persoană foarte cunoscută, scrie pentru Forbes și are conexiuni cu multe publicații în Statele Unite. Deci la etapă finală, când punem împreună planul lung de marketing și distribuție, ei vor face tot posibilul ca despre proiectul nostru să se vorbească la Hollywood Reporter sau Variety.
Vasile Cuculescu: Sunt sigur că mai târziu, când începem producția filmului, vor apărea și alte necesități. Poate cineva cunoaște anumite localități pitorești pentru filmare.
Vitalie Oftici: Proiectul nostru nu este numai pentru cei din SUA, dar și publicul din Moldova în general. Noi toți știm că azi, pentru cinematografia moldovenească nu e o piață consumatoare de filme, deoarece suntem o țară mică. Nu poți face un film comercial de succes în Moldova, vânzând doar în Moldova și soluția la problema asta ar fi să exporți filmele moldovenești pe alte piețe ca România, Rusia, unde ar fi un randament al investițiilor mai mare.
Dacă noi reușim cu proiectul ăsta în Statele Unite, noi credem că vom deschise ușile pentru filmele din Moldova pentru o distribuire în America, cea ce e foarte important pentru un proiect comercial de acasă. Și atunci posibilitățile sunt fără limite. Putem să facem filme în Moldova, apoi facem colaborare cu distribuitori,ce va contribui la dezvoltarea cinematografiei din Moldova. Acasă avem foarte multe persoane talentate, dar ei nu pot să lucreze numai pe entuziasm. Dacă n-ai succes comercial, la un moment dat, entuziasmul tău se pierde.
Vasile Cuculescu: Când noi cu Vitalie ne-am gândit să facem filmul, din start am fost conștienți că este un proiect comercial riscant, dar o să depunem tot efortul posibil să nu ne oprim și să nu ne pierdem în zare.