Pentru comunitatea de români şi moldoveni din California Paştele este cea mai mare sărbătoare creştină. Ziua de Înviere a lui Isus Hristos este un prilej de a ne aminti de jertfa divină a lui Isus din Nazaret, să fim mai miloși, mai empatici cu suferinţele celor din jur, şi să trăim clipe de bucurie alături de familie şi prieteni.
Paştele începe cu Postul cel Mare, timp care-l dedicăm pentru a ne curăţi prin hrană şi spiritual. Biblia ne îndrumă să învăţăm a ierta, să fim mai buni, şi să ne iubim aproapele. Iar noi ascultăm de povaţa celei mai cunoscute cărţi din lume şi hrănim sufletul cu iubire, rugăciune, poezie şi muzică.
Aşa se întâmplă că unii dintre noi cu familii mixte de ortodocși, catolici sau reformaţi serbează Paştele de două ori pe an, din cauza datelor diferite. Paştelui Catolic după calendarul Gregorian, cu data schimbătoare după luna plină, iar Paștele Ortodox cu data fixă după echinocţiul de primăvară. Majoritatea moldovenilor din zonă sunt de religie ortodoxă aşa că anul acesta vom sărbători pe 2 Mai.
În ultimii ani de Paşte ne adunăm într-un parc din orăşelul Los Altos din Bay Area. O tânără familie de moldoveni au luat această iniţiativă de a ne strânge grămadă şi de a împărţi împreună bucuria acestei sărbători. Acolo am cunoscut mai mulţi compatrioţi, veniţi din diferite părţi ale Moldovei şi care activează în diferite domenii, aici în SUA. Fiecare în parte a contribuit la masa de picnic cu bucate din zona de unde vin, am împărtăşit amintiri şi obiceiuri de-acasă, atât cât şi despre cum ne-am acomodat în ţara adoptivă şi cum putem evolua împreună.
Anul acesta din motive cunoscute de toţi, vor sărbători în sânul familiei, într-un cerc mai intim. Asta înseamnă că vom avea mai mult timp la dispoziţie pentru a acorda mai multă atenţie pregătirii mesei de sărbătoare. Bineînţeles că nu vor lipsi tradiţionalele ouă roşii, Pască şi delicii din carne de miel. Pe masa mea în fiecare an se găseşte nelipsita pulpa de miel cu fasole albă la cuptor, pregătită de soţ după reţeta mamei lui, iar eu contribui cu ciorba de miel cu borş şi leuştean după reţeta bunicii din Moldova.
Copii la fel ca şi noi, adulţii, se bucură de fiecare dată când au ocazia să se întâlnească şi să petreacă timp împreună. Mulţi dintre ei merg la şcoli diferite, au activităţi în domenii diferite şi-atunci când se întâlnesc la un eveniment în comunitate se bucură să se revadă între ei. Copiii îl cunosc pe Dumnezeu, ştiu cine este Isus şi motivul pentru care sărbătorim Paştele; spun rugăciunea de seară, învaţă poezii cu tematica creştină. Despre învăţăturile din Biblie au aflat la şcoală, acasă de la părinţi, la biserică sau la întâlnirile comunitare de PAŞTE.
Vânătoarea de ouă este un joc interactiv atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari. Povestim ce simbolizează ouăle roșii- sângele lui isus vărsat pe cruce, pasca- binecuvântată pâine, mielul- simbolul inocenţei şi a speranţei.
Iepuraşul de Paşte este un personaj cunoscut, deşi cu origine precreştină, copiii se bucură de dulciurile în forma lui şi se joacă cu ”mascota-iepure” pe care o avem, se fotografiază. Pentru copii iepuraşul de Paşte este un mesager al cadourilor care reprezintă veselie de primăvară.
Pentru mine a devenit o tradiţie de paşte să merg la biserică, să ascult slujba de Înviere şi să-mi sfinţesc coşul cu mirodenii aduse de acasă. Anul acesta ritualul bisericesc va fi diferit; purtând măşti şi păstrând distanța socială, totuşi bisericile ortodoxe din Sacramento vor avea uşile deschise pentru creştini.
Ca să se evite îmbulzeala, biserica va primi un număr limitat de enoriaşi iar restul putem urmări video în direct cu Slujba de Înviere. Asta este situaţia şi noi ne adaptăm.
În ciuda faptului că biserica de lemn din satul de baştină a fost demolată pe timpul Uniunii Sovietice, oamenii n-au încetat să creadă în Dumnezeu şi să sărbătorească Învierea lui Isus. Bătrânii erau cei care păstrau ritualurile creştine. Bunelul meu în taină îmi citea din Biblie şi împreună spuneam rugăciuni. În acele timpuri deşi Paştele nu era sărbătorit în public sau official, în satul nostru se permitea să mergem la cimitir cu ouă roşii şi dulciuri, chiar dacă nu erau sfinţite de preot. Paştele Blajinilor sau de Blajini, cum se spune la Nord este ziua în care se pomenesc răposaţii.
Duminica, ne adunam toţi în cimitir, îmbrăcaţi în cele mai frumoase haine, acopeream mormântul apropiaților cu ouă roşii, nelipsita colivă din grâu fiert şi dulciuri pe care le împărţeam cu trecătorii. Ca orice copil mă amuzam atunci când spărgeam ouă şi mă plimbam prin cimitir admirând reuniunea fiecărei familii la locul de odihnă al celor plecaţi. Mai primeam de pomană câte ceva, de obicei era o cană umplută cu biscuiţi, câteva ciocolate şi ouă roşii. Mama mă lua de mână şi mă plimba printre morminte, povestindu-mi al cui este şi de ce a decedat, pomeneam pe cei care nu mai sunt printre noi şi salutam oamenii cu” Hristos a înviat!”
Bucuria vine din clipe mărunte, liniştea vine din suflet şi lumina vine din inima fiecăruia. Paște fericit tuturor!
Mariana Mikesell, președinta Asociației „Casa Mare”, Sacramento