Maestrul Valentin Radu, născut în România, şi-a început studiile muzicale la vârsta de patru ani. La şase ani, şi-a făcut debutul concertistic pe scena Filarmonicii din Bucureşti, într-un recital de pian. La vârsta de nouă ani a concertat cu Filarmonica din Bucureşti, ca solist la pian. La 16 ani, a câştigat prestigiosul Concurs Internaţional de Pian de la Roma şi în 1979 Concursul Internaţional de Orgă de la Saarbrücken.
În anul 1980 a câştigat medalia de argint la Concursul Internaţional „J.S. Bach” din Leipzig. Este absolvent al Academiei de Muzică din Bucureşti, Maestrul Valentin Radu a obținut masteratul și doctoratul la Juilliard School of Music în New York (orgă, dirijat coral și orchestral), fiind cel mai tânăr doctor în arte muzicale din istoria prestigioasei academii americane de muzică.
Natalia Ghilașcu: D-le Maestre Valentin Radu, cum se întâmplă ca la 26 de ani să deveniți cel mai tânăr doctor în arte muzicale al celebrei Școli de Muzică Julliard din New York?
Valentin Radu: Eu am sosit acolo pentru masterat – în septembrie 1979 și apoi am continuat cu doctoratul – doctor în arte muzicale, pe care le-am absolvit în 1984 și, într-adevăr, am absolvit cu titlul de doctor fiind cel mai tânăr doctorand absolvent din istoria celebrei Școli de Muzică Julliard. Cât am fost la Juilliard, am fost și asistent profesor la școală și am fondat și o orchestră de cameră cu colegii mei de la Juilliard, care se numea Julliard Bach Players. Cu această orchestră am făcut foarte multe concerte la Lincoln Center din New York și am făcut și imprimări la televiziunea New York și am avut concerte și la celebra instituție Carnegie Hall din New York.
După ce am absolvit Julliard, m-am mutat la Viena pentru aproape doi ani. Era în 1985, anul tricentenar de la nașterea lui Johann Sebastian Bach. În calitatea mea de organist, principalul instrument cu care am absolvit la Juilliard, am concertat foarte mult peste tot în Europa în celebre catedrale, biserici, pe tot parcursul anului 1985. La sfârșitul anului am revenit în America, Philadelphia, de unde era originară soția mea, Donna, pe care am cunoscut-o la București, ea venind acolo să studieze canto pe o bursă Fulbright, cu celebra profesoară Arta Florescu. Ne-am căsătorit, după care am venit aici în America.
N.G.: De ce ați optat pentru SUA? Știu că ați avut foarte mari concerte și prezentări în Roma, în diferite țări europene, dar totuși ați ales SUA, cum s-a întâmplat că ați ales această țară?
V.R.: S-a întâmplat din două motive: în primul rând pentru că am venit la Juilliard, unde era visul meu să obțin titlurile de master și de doctor. Și în al doilea rând, soția mea era originară din Philadelphia și am decis să mă mut aici. După ce în 1985 am fost stabilit cu cartierul general la Viena și am călătorit peste tot în Europa cu ocazia tricentenarului Bach, am fondat în Philadelphia grupul Vox Ama Deus în 1987 – care este acum în al 34-lea sezon de concerte.
Prima am înființat-o pe timpul studiilor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, (Academia de Muzică în prezent) o orchestră de cameră – Juvenes Musici, formată din colegii mei din București și care a fost pusă sub egida Filarmonicii George Enescu din București. Am făcut multe concerte în timpul studenției, până când am decis să plec și să vin aici. A doua orchestră, după cum am menționat deja, a fost The Julliard Bach Players.
Societatea Vox Ama Deus a fost formată din trei grupuri, de fapt. Primul grup se numește Vox Renaissance Consort, care a fost inspirat de celebrul Cor Național de cameră Madrigal – fondat și dirijat de Maestrul Marin Constantin – faimos atât în România, cât și în Europa, a fost și aici. În 1991 am format al doilea grup Ama Deus Ensemble, cu ocazia bicentenarului de la moartea lui Mozart, unul dintre compozitorii mei favoriți. Apoi în 2007 am fondat Camerata Ama Deus, o orchestră de cameră cu instrumente originale baroce, o orchestră unică, specială și cu care fac de atunci concerte și imprimări de disc.
Acest an este al 34-lea sezon de concerte, o realizare foarte importantă, la care aduc și soliști celebri din România. L-am adus timp de 10 ani pe celebrul pianist român, Maestrul Dan Grigore. De asemenea, o cântăreață soprană română, Georgeta Stoleriu, foarte faimoasă, iar din 2012 îl invit în fiecare an pe unul din cei mai mari și celebri pianiști din Anglia, Peter Donohoe. El vine să cânte un program special dedicat muzicii lui Gershwin.
N.G.: Aceste concerte le organizați în Philadelphia sau mergeți și în alte orașe americane?
V.R.: Grupul meu este bazat în Philadelphia și majoritatea sunt aici, dar am fost cu niște concerte și pe coasta de est, în New York, Washington, Princeton. Totuși, în Philadelphia avem această serie anuală de concerte.
N.G.: Ați înregistrat cu 25 de ani în urmă discuri pentru Sony Classical, PolyGram, Helicon, care au trezit un ecou mare în societatea americană. Cum ați reușit să ajungeți la inimile americanilor prin muzica pe care o concertați?
V.R.: Pentru că sunt imprimări de disc excepționale, care au fost apreciate de experții de muzică. Am început în 1995 cu celebrul oratoriu Messiah de Handel și cu celebra soprană Julianne Baird, iar apoi am înregistrat peste 30 de albume, care au primit distincții foarte mari din partea presei de specialitate. E un stil aparte de interpretare a acestor lucrări clasice, foarte diferite decât altele care au mai fost imprimate cu alți dirijori și orchestre. Eu sunt singurul dirijor român care a făcut în America imprimări pe CD, lucru de care sunt foarte mândru, pentru că au ajuns și în România și alte țări europene.
N.G.: Ce emoții vă trezește acest album “Messiah”, pentru că ați distribuit peste un milion de CD-uri?
V.R.: E emoționant pentru că a fost primul meu CD și este o compoziție pe care o dirijez în fiecare an cu grupul Ama Deus Ensemble. În luna decembrie, de obicei, avem 4 concerte cu oratoriul Messiah, cu săli arhipline. Îmi place pentru că este o istorie adevărată din Biblie, cu Testamentul, cu Nașterea lui Hristos de Crăciun, patimile lui Hristos, Răstignirea și Învierea. Este foarte emoționant pentru mine să redau prin muzică această poveste.
N.G.: Cum s-a întâmplat să vi se acorde titlul de cetățean de onoare al orașului New York?
V.R.: Această distincție a fost acordată pentru calitatea mea de Ambasador cultural, un pod între SUA și România. Sunt foarte puțini care promovează muzica românească în America și cea americană în România. Ar trebui să fie mai mulți, desigur. Orchestra Română de tineret a făcut un turneu senzațional aici acum doi ani sub bagheta Maestrului Cristian Măcelaru. Fondatorul acestei orchestre este Maestrul Marin Cazacu, fostul meu coleg de clasă, unul dintre cei mai buni violonceliști români, care au adus faimă României în acest turneu.
N.G.: După asta ați devenit cetățean de onoare și la București. De ce nu s-a întâmplat invers, București și apoi New York?
V.R.: Este important că ambele orașe mi-au acordat această distincție și apoi am fost numit și Muzicianul Anului 1995, practic un ambasador cultural între SUA și România. Cu grupurile mele am prezentat rapsodiile lui George Enescu, prezentăm colinde românești în limba română.
N.G.: Cine face parte din orchestra pe care o conduceți?
V.R.: Am câțiva români în orchestră, iar americanii se alătură cu foarte mare bucurie. Am și câțiva ruși și spanioli în orchestră!
N.G.: Ce concerte planificați pentru următoarea perioadă?
V.R. Pe 21 februarie avem un concert anual la Biserica Catolică St. Katharine of Siena – Candlemas. Apoi în martie avem concerte cu muzică de Albinoni, Bach, Corelli și în aprilie, în perioada pascală, pregătim un concert deosebit cu Handel Messiah. Invităm pe toată lumea să ni se alăture pe 2 aprilie, de Vinerea Mare, la ora 7 pm EST, la Biserica Catolică St. Katharine of Siena.
N.G.: Cum ați depășit perioada pandemică ca artist, cum ați organizat evenimentele în anul trecut?
V.R.: A fost greu, pentru prima dată în anul trecut a trebuit să anulăm toate concertele timp de 3 luni, iar din toamnă am reluat concertele la Biserica St Katharine of Siena, cu respectarea tuturor normelor de protecție. Grupul nostru Vox Ama Deus a fost singurul care a făcut “live indoor concerts” în timpul epidemiei și asta mă bucură foarte mult că am păstrat mereu legătura cu publicul. În pofida acestor restricții, am reușit și acum continuăm.
N.G. Ați prezentat concerte pe foarte multe scene din lume. Unde v-ați simțit cel mai fericit, mândru și împlinit?
V.R. Eu am trei scene de suflet. În Philadelphia mă simt cel mai bine la Kimmel Center for the Performing Arts și la Biserica St Katharine of Siena. La București, Ateneul Român este scena cea mai apropiată de sufletul meu, pentru că acolo am început cariera mea de pianist, iar apoi de organist și dirijor.
N.G. Scenele românești sunt aproape de sufletul Dvs. Ați fost în bucurești acum 11 ani cu un concert de Sf Valentin, foarte apreciat de public. Cum reușiți să aduceți în scenă atmosfera magică a iubirii?
V.R. Muzica pentru mine este iubire, iubesc să fac muzică, să concertez, când sunt pe scenă uit de toate problemele din jur și dăruiesc din tot sufletul meu iubire, iar publicul simte această magie, eu purtând și numele Valentin.
N.G. Ce înseamnă pentru Dvs. iubirea și ce le doriți îndrăgostiților cu ocazia frumoasei sărbători a Sf. Valentin?
V.R. Iubirea este ceva Dumnezeiesc, este foarte importantă în viețile noastre, ea aduce fericire și este o punte între suflet și muzică. Iubirea este un adevărat leac pentru sufletul omenesc. Le doresc tuturor să păstreze și să împărtășească iubirea tot timpul, cu toți apropiații sufletului, nu doar în această zi, iar muzica să fie parte din viața lor. Muzica aduce mereu o stare de bine și împlinire sufletească, un conduit între suflete și prin muzica mea pot dărui pace și dragoste! Muzica trebuie să o simți, chiar înainte de a se naște un copil, el aude aceste unde și apoi fiecare reacționează într-un mod special.
N.G. Ați debutat la doar 6 ani pe scena Filarmonicii din Bucureşti. V-ați gândit că veți deveni un renume în muzică?
V.R. Speram, ca orice copil. 99% este transpirație și 1% este inspirație. Am lucrat mult, am studiat câte 8-10 ore pe zi pentru pregătirea de concerte. Sunt mândru că am reușit să ajung până aici, deși nu a fost ușor. Visul meu era să ajung un pianist faimos, mai târziu am devenit organist și apoi dirijor, iar acum le fac pe toate trei. Talentul este dat de Dumnezeu, trebuie doar să îl fructifici.
N.G. Cine v-a descoperit talentul Dvs. în muzică?
V.R. Mama mea a fost prima care a văzut că la 3 ani am un interes deosebit față de pian. Aveam un pian acasă, nu mă jucasem cu ursuleții, eram mai atașat de melodii și ea m-a prezentat faimoasei profesoare, Maria Cernovodeanu, care a fost și profesoara pianistului Dinu Lipatti. Apoi au urmat și alți profesori iluștri, Maestrul Valentin Gheorghiu și Maestrul Dan Grigore, cărora le datorez acest succes.
N.G. Ce semnifică succesul pentru Dvs.?
V.R. Succesul este răsplata pentru munca depusă și a pregătirii mele. Fiecare reușită obținută era o nouă treaptă pe care trebuia să o urmez pe scara ascensiunii.