A copilărit în Todirești, raionul Ungheni, iar cărțile a început să le îndrăgească chiar din clasa I. Olga Bodrug avea o pasiune pentru matematică, dar și pentru a scrie la diferite ziare și reviste pentru adolescenți. La 15 ani după absolvirea Gimnaziului pleacă la Iași, iar după liceu urmează studiile la Academia de Studii Economice din București. Mai apoi Fulbright i-a oferit posibilitatea unui master la facultatea Relații Internaționale – Securitate Națională și Diplomație înființată de fostul președinte George Bush.
Doina Calcea: Cum ai ajuns din Moldova la o prestigioasă instituție din America, înființată de un fost președinte?
Olga Bodrug: După absolvirea Gimnaziului Todirești am decis să merg la liceu în România (Iași). Aceasta a fost cea mai grea decizie din viața mea de până atunci, întrucât a trebuit să plec departe de familie și prieteni la numai 15 ani. A fost sacrificiul necesar pentru un viitor mai bun și pentru a deveni o persoană mai puternică, întrucât a trebuit să mă adaptez într-un loc necunoscut și să iau propriile decizii.
Liceul la Iași a constituit primul pas spre îndeplinirea visului meu de a studia la una dintre cele mai bune universități din lume, întrucât acolo am început să studiez limba engleză. Deoarece toți colegii mei aveau deja un nivel avansat, a trebuit să depun mari eforturi pentru a învăța engleza cu propriile puteri. După absolvirea liceului, am mers la universitate la București. Acolo am avut șansa de a face stagii la Parlamentul României, Citibank și Banca Comercială Română.
În timp ce interacționam cu manageri, clienți și turiști, am observat că trebuie să îmi îmbunătățesc abilitățile de limbă engleză. Prin urmare, am decis să aplic la un program de burse Erasmus oferit de Comisia Europeană. În timpul primul an de studii la Academia de Studii Economice din București am aflat că departamentului de Relații Internaționale lansează concursul pentru acele burse din partea Comisiei Europene. Așadar, nu am ezitat să aplic și așa am ajuns să beneficiez de oportunitatea de a studia un semestru în Croația.
În Croația am avut posibilitatea de a-mi exersa abilitățile de limba engleză atât prin studiile pe care le făceam, cât și prin interacționarea cu oameni din alte țări. În plus, acolo am avut oportunitatea de a participa la competiția globală de afaceri X-Culture. Deoarece mă calificasem pentru etapa finală, am avut ocazia să merg peste câteva luni în Miami la Universitatea Johnson & Wales.
Acolo am fost impresionată atât de dimensiunea și tehnologiile instituției, cât și de deschiderea profesorilor, astfel că mi-am dorit într-o bună zi să devin studentă la o universitate americană. După ce m-am reîntors în România pentru ultimul an de licență, am căutat oportunități de a studia în Statele Unite ale Americii. Am descoperit programul Fulbright al Departamentului de Stat al SUA și am aplicat. După vreo cinci etape de selecție care au durat aproape un an, am reușit să mă număr printre cei 14 beneficiari, aleși dintre câteva sute. A fost un proces foarte dificil întrucât am avut de susținut câteva examene în limba engleza, pe care nu o stăpâneam la fel de bine ca alți aplicanți care au început să o învețe de la 8-10 ani.
Fulbright mi-a oferit posibilitatea de a alege patru universități americane. Când am văzut că masterul pe care mi-l doream era la facultatea înființată de George Bush nu mi-a venit să cred. Îmi amintesc că în copilărie urmăream adesea știrile cu tatăl meu și că într-una dintre zile l-am întrebat despre el. Cine ar fi crezut că cincisprezece ani mai târziu, voi studia la instituția pe care a fondat-o?!
D.C: De ce Relații Internaționale – Securitate Națională și Diplomație?
O.B: Având în vedere că am decis să experimentez studiile în altă țară încă de la 15 ani, de fiecare dată când treceam granița din Moldova simțeam că sunt un ambasador al ei. Orice interacțiune cu o persoană din altă țară mă făcea responsabilă să o reprezint la un nivel foarte înalt, pentru că oamenii obișnuiesc să generalizeze spunând că așa cum este o persoană este întreaga țară.
Întrucât România m-a primit mereu cu brațele deschise și având în vedere trecutul nostru comun, de fiecare dată când plecam în altă țară decât Moldova sau România mă simțeam responsabilă să-mi reprezint națiunea și să promovez tradițiile noastre la cel mai înalt nivel, povestindu-le oamenilor pe care i-am cunoscut atât despre Moldova, cât și despre România. Așa a apărut dorința să mă fac într-o bună zi ambasador. Pentru a-mi îndeplini acest obiectiv, am aplicat la un master în Diplomație în Economia Internațională în România și la unul în Securitate Națională și Diplomație în SUA, pe care le urmez concomitent.
D.C: După aproape un an de studii, ce poți să ne povestești despre Bush School în general și despre modul de predare de acolo?
O.B: Nivelul de dificultate este mult mai mare decât în toate instituțiile în care am învățat până acum, dar și răsplata este pe măsură. Aici programele de master sunt prevăzute pentru tineri hotărâți să urmeze o carieră în acest domeniu, astfel că cerințele sunt asemenea unui post de muncă. Am evoluat profesional foarte mult datorită unui grup de profesori cu multă experiență, precum și a personalului care se ocupă de consilierea în carieră.
O altă răsplată este mulțimea de oportunități și experiențe grozave. În primul semestru am avut șansa de a participa la evenimente unde am întâlnit personalități foarte importante, precum: Robert Gates, fost secretar al Apărării al Statelor Unite; John Major, fost prim-ministru al U.K; Excelența Sa Winston Lord, fost ambasador al SUA în China; Excelența Sa Hans Klemm, fost ambasador al SUA în România și Excelența sa Gina Abercrombie-Winstanley, fost ambasador al SUA în Malta.
Programul este foarte dificil, dar oamenii pe care îi ai în jur te ajută să treci mai ușor peste dificultăți. Eu am găsit la facultatea lui George Bush o comunitate minunată, datorită căreia nu am simțit că sunt peste ocean, la aproape 10.000 de kilometri departe de casă. Îmi amintesc că în prima zi în care am intrat în clădirea facultății am avut exact același sentiment special pe care îl aveam când mă întorceam acasă de la Iași sau București, ca să-mi vizitez familia. Acest sentiment mi-a dat siguranța că sunt în locul potrivit.
D.C: Ce intenții ai după studiile de masterat?
O.B: Îmi doresc să fac doctorat, dar nu știu dacă imediat. Aș dori să dobândesc și experiență practică în domeniu. Doctoratul aș vrea să fie în ceea ce privește politica spațială. Consider că studiile efectuate la cele două mastere îmi vor fi suficiente pentru cariera de diplomat. Pentru că este nevoie de mulți ani pentru a ajunge un ambasador, acesta rămâne pe planul pe termen lung.
Pe termen scurt vreau să-mi îndeplinesc pasiunea pentru astronomie și spațiu, devenind un expert în acest domeniu ce cuprinde legislația, economia și diplomația spațială. Această pasiune a izvorât când eram mică și mă uitam cu tata la eclipse, a fost dezvoltată în gimnaziu când citeam cărți despre astronomie, iar punctul culminant a fost participarea la o conferință la Harvard în 2019, unde am avut ocazia să discut despre acest subiect cu profesioniști de la NASA, SpaceX, Harvard Business School și RAND Corporation.
Masterul în relații internaționale de la Bush School îmi oferă flexibilitatea de a face cercetare despre orice temă de interes ce aparține domeniului de studiu. Astfel, eu îmi pot îndeplini pasiunea pentru spațiu scriind cele mai multe dintre lucrări pe această temă. Deoarece fostul președinte american George Bush a avut o mare contribuție în ceea ce privește politica spațială, am în prezent oportunitatea de a fi cercetătoare în cadrul librăriei.
D.C: Te gândești să pui în practică studiile în Moldova?
O.B: Există o posibilitate de a aplica la Ministerul de Afaceri Externe pentru ca ulterior să fiu reprezentant al Moldovei în străinătate, la un consulat sau ambasadă. Totuși, cel mai mult mi-aș dori să fiu reprezentantul unei Românii reunite în străinătate. Este demult în mintea mea o dorință arzătoare de reunire cu România. Momentan acest obiectiv pare imposibil din mai multe motive, cele mai mari fiind apartenența României la UE, care nu permite extinderea granițelor, și la NATO, care nu permite integrarea unei regiuni cu potențial mare de conflict (prezența trupelor militare ruse GOTR în Transnistria de aproape 25 de ani).
În plus, Moldova are trecută ”neutralitatea” în Constituție. Totuși, evoluția pe plan internațional este uneori imprevizibilă. Dacă va apărea în viitor un moment în care acest obiectiv ar fi fezabil, cred că aș lăsa totul și aș veni să îmi îndeplinesc această responsabilitate civică pentru națiunea română. Știu că acest răspuns ar atrage multă ură de la cei de acasă, dar nu este deloc așa cum se crede. Suntem același popor, vorbim aceeași limbă, avem aceleași tradiții și obiceiuri. Și cetățenii români și cei moldoveni reprezintă aceeași identitate românească, chiar dacă istoria ne-a separat dramatic drumurile. Uniți am fi mai puternici ca națiune împotriva oricăror obstacole.
D.C: Prin ce dificultăți ai trecut în SUA și ce ți s-a părut ciudat comparativ cu Moldova?
O.B: Principala dificultate a fost adaptarea la cerințele unui program de masterat de aici, care sunt mult mai mari. Trecerea de la un proiect și un examen la 4-6 proiecte și două examene la fiecare materie din cadrul unui semestru a fost destul de abruptă. Nu eram pregătită pentru cerințe atât de mari, dar am învățat în timp să-mi gestionez mai bine timpul. Ce mi s-a părut ciudat, dar în sens bun, este cât de primitori sunt oamenii în Texas. Și Moldova este cunoscută pentru ospitalitatea oamenilor ei la fel ca statul Texas, dar noi de obicei suntem foarte primitori cu rudele și prietenii apropiați.
Nu prea țin minte cazuri să fi văzut o ospitalitate asemănătoare cu oameni străini. Mi se pare că la noi există o anumită temere de a aduce oameni străini în casă. Eu am fost invitată adesea de diferite familii americane, acasă la prânz/cină sau chiar de sărbători, cum ar fi Ziua Independenței, Ziua Recunoștinței, Crăciun. Așa am avut șansa să experimentez mai bine cultura americană, dar mereu m-am întrebat cum de nu le este frică să invite un om străin în casă, mai ales că aveau o mulțime de lucruri de valoare la vedere.
D.C: Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să învețe în SUA?
O.B: Nu am învățat decât până în clasa a 9-a în Moldova, deci nu aș ști să fac o comparație dintre sistemele noastre de educație care să-i poată ajuta. Sfaturile mele generale ar fi ca să fie pregătiți atât moral, cât și financiar, îndeosebi financiar pentru studii aici. Studiile din SUA sunt foarte dificile deoarece cerințele profesorilor sunt foarte mari astfel încât cursurile și temele îți ocupă cam tot timpul. Le recomand să găsească finanțare, de preferat 100%, până a ajunge aici, pentru că este destul de greu să îndeplinești toate procedurile birocratice ca să poți avea un job în calitate de cetățean străin aici și este aproape imposibil să combini facultatea cu munca.
Pentru liceeni există programul FLEX ce le permite să studieze gratuit în clasa a 11-a în America. Pentru studenți există programul de burse Fulbright din cadrul Departamentului de Stat al SUA, de care și eu beneficiez. Cazarea este scumpă, începând de la 400 de dolari în orașe mai mici și de la 700 de dolari în sus în cele mai mari. Mâncarea este de asemenea scumpă. Odată ajunși aici, ei trebuie să fie pregătiți moral să-și gătească singuri, pentru că mâncarea din oraș nu prea este nici pe plac, nici la prețuri avantajoase.