La cei 30 de ani, Vasilii Tipa a învățat că prin muncă poți reuși să te autodepășești. Cu o fire ambițioasă și mereu la datorie față de clienții și partenerii săi de business, tînărul moldovean conduce de circa șapte ani compania de transport din Chicago, TVA Logistics, și este mândru de realizările sale. Într-un timp foarte scurt, de la studenție și până la șofat, mereu și-a dorit să avanseze și să-i ajute și pe alții să se dezvolte în afaceri. Pe timp de pandemie, menține peste o sută de oameni angajați. Cu o atitudine mereu de câștigător, poate depăși orice altă criză.
Natalia Ghilașcu: Cum ați făcut față pandemiei și cum ați reacționat la această veste pentru continuarea afacerii de transport și mărfuri?
Vasili Tipa: Pe timp de pandemie, nu am stat niciodată acasă. Am mers mereu la oficiu, am activat tot așa ca și înainte, dar a fost nevoie să schimbăm modul de lucru. Am încercat să creăm condiții de muncă muncitorilor noștri cu regim de acasă, datorită noilor tehnologii informaționale. Circa jumătate din oficiu s-a rărit ca să evităm aglomerația. Ne-am aprovizionat cu măști de protecție încă de la începuturi. Suntem bine echipați mereu.
N.G: Cât de protejați sunteți la capitolul profituri? V-ați împrumutat de la bănci și cât de deschise au fost acestea?
V.T: Am o echipă foarte bună, pe care mă pot baza pe timp de criză sau pandemie. Criza nu ne afectează și nici nu am avut nevoie de vreun ajutor financiar. Anul trecut, TVA Logistics a activat foarte bine și am lucrat din rezervele pe care le-am acumulat, așa că mergem înainte. Nu am întârziat nicio zi cu plățile salariale și ne-am străduit mereu să menținem echipa mereu motivată. Avem peste o sută de salariați.
N.G: Deci, pe timp de pandemie, ați reușit să mențineți peste o sută de joburi, este un lucru lăudabil, având în vedere rata de șomaj foarte ridicată din America. Dar totuși, multe companii au falimentat, de ce?
V.T: Am văzut multe proteste împotriva brokerilor care au redus prețurile pentru livrarea mărfurilor, dar nu cred că ei poartă vreo vină, ci clienții care comandă aceste mărfuri. Eu am marele noroc să lucrez direct cu acești clienți, fără intermedierea brokerilor. Din propria mea experiență, am întâlnit multe cazuri de acest gen când clienții micșorează prețurile. O cauză este și concurența ridicată pe piață, avem foarte multe companii de transport care sunt gata să meargă la drum cu zero profit. După mine, sunt foarte multe camioane pe piață. Această situație se întâmplă la fiecare decadă de patru ani, până când lucrurile merg din nou în normalitate.
N.G: Cât de mult credeți că vor rezista companiile de transport pe piață?
V.T: Îmi aduc aminte situația din 2016, când piața de mărfuri a căzut și alegeam comenzile în funcție de prețul oferit. Acum ne aflăm la aceeași rată, costurile benzinei au scăzut, iar noi suntem impuși de această situație, nu avem altă cale.
N.G: În această situație, cineva are de pierdut și cineva de câștigat!?
V.T: Cei care au fost bogați își vor menține statutul în continuare, iar cei care au fost săraci vor sărăci mai mult, din păcate. Noi chiar am avut nevoie de această perioadă pentru a ne trezi la realitate și de a lua decizii înțelepte în continuare. Cei care dețin o experiență de minimum cinci ani au șanse să se mențină pe piață, la fel și cei care își pot stăpâni emoțiile și gândesc la rece. Trebuie să ai un sistem financiar bine pus la punct. Am redus mult cheltuielile, nu mai mergem în vacanțe, nu mai cumpărăm mașini luxoase, investim mai puțin decât înainte. Economiile sunt foarte importante în momentul de față.
Avem marele noroc să lucrăm de mult timp cu aceiași clienți, care acum au deplină încredere în compania noastră, ne oferă mărfuri rezonabile la Washington. Ne-au ținut mereu activi și ocupați.
N.G: Sunteți mai avantajat că aveți mărfuri dedicate?
V.T: Pentru mine contează foarte mult stabilitatea financiară și nu banii imediați. Mă simt mult mai încrezut când facem planuri de lungă durată. Am ales să lucrez cu companii mari. Bineînțeles că nu este aceeași rată ridicată pentru tot timpul anului, dar în perioadele de iarnă sau în sezonul cireșelor, clienții se așteaptă la o livrare rapidă și în termeni rezonabili. Atunci cererea este mai mare.
În luna decembrie, îi ajut eu, când prețurile sunt mai mici. Softul dedicat comenzilor de mărfuri este acum inutil, pentru că nimeni nu mai postează mărfuri, prețuri foarte scăzute. În perioada de pandemie am lucrat cu propriile noastre relații. Când beneficiezi de mărfuri dedicate, știi la ce să te aștepți peste câteva luni. Cel mai bine ar fi ca toți să se gândească la această strategie și să nu fie influențați de ratele fluctuante de pe piață, aceasta nu va aduce niciodată o stabilitate.
N.G: Care mărfuri sunt cele mai profitabile?
V.T: Mărfurile frigorifice acum sunt la mare căutare, în comparație cu cele uscate sau “dry loads”, oamenii întotdeauna vor solicita produsele alimentare. Nu suntem în panică niciodată. Trebuie să fii sigur că dacă ai investit în zece camioane, să găsești și mărfurile care să-ți aducă un profit. Dacă angajezi 20 de șoferi, să fii cert că le vei achita la timp salariile.
N.G: Să înțeleg că șoferii de la TVA Logistics sunt foarte norocoși să activeze alături de șefi buni și profesioniști?
V.T: Uneori și șoferii mei simt criza pandemică, pentru că nu există 100% îndeajuns. Însă, monitorizez situația lor și mereu încerc să înțeleg starea lor de spirit. Dacă timp de câteva săptămâni nu au ajuns la un venit satisfăcător, riscăm să îi pierdem. De aceea, încercăm să comunicăm și să îi menținem. Fiecare șofer este diferit, noi nu le vindem promisiuni, dar le explicăm riscurile și dezavantajele acestei meserii. Ne place să lucrăm cu șoferi maturi, pe care te poți baza în orice situație. Nu ne-ar place să pierdem numele și reputația companiei.
Mulți șoferi cad în plasa altor angajatori. Dacă la noi sunt situații când mergem prost, atunci în alte companii situația este și mai dezastruoasă. Noi lucrăm cu cei mai mari clienți și mă mândresc cu acest lucru. Imaginați-vă că mulți șoferi de la marile companii americane ajung la noi și sunt mirați de atitudinea pe care o întâlnesc. În aceste companii, pe lângă un salariu foarte mic, mai sunt și identificați după un număr, nu sunt chemați pe nume, fapt ce îi miră foarte mult când sunt tratați ca și oameni când ajung la noi, nu niște cifre care aduc profituri.
La noi în oficiu, când vine un șofer, cu mare drag îi întâmpinăm pe nume: “uite, a venit Ionică”, sau “ce mai faci, Andrian?” Discutăm de la egal la egal și îi respectăm pentru munca pe care o depun zi-de-zi. Șoferii recunosc această diferență.
Am fost și eu șofer la vârsta de 21 de ani. De când am venit în America, ca student, nu pot să zic că am lucrat la negru, mai întâi am procesat pește în Alaska, apoi în construcții și pe urmă pe camion. M-am urcat pe camion pentru că mi-am dorit mai mulți bani, dacă doream, lucram și nopțile, dacă mă satisfăcea un salariu mai mic, lucram mai lejer. Fiecare șofer este diferit.
Mulți mă întreabă în ce constă succesul? Tot ce le pot spune este că prin muncă ajungi la succes, să nu te trezești dimineața, să îți beau cafeaua și apoi să adormi… America te schimbă foarte mult și avansezi în orice carieră doar prin asiduitate.
N.G: Pe timp de pandemie cum se simt șoferii, mai motivați să lucreze sau să stea acasă?
V.T: Noi nu impunem nimănui să lucreze, ei ne obligă să le oferim un job bine plătit. Îi obligă mult cheltuielile, împrumuturile. Dacă mi-ar fi frică, aș sta și eu acasă să lucrez cu angajații mei prin telefon, dar nu îmi permit acest lux. Sunt alături de muncitorii mei și riscăm, dar vom trece peste aceste timpuri. Noi, moldovenii, suntem foarte rezistenți.
N.G: Cum vor putea face față investițiilor și împrumuturilor pentru procurarea noilor echipamente?
V.T: În această perioadă, cunosc foarte mulți operatori care lucrau pe bază de împrumut sau leasing, dar au ajuns la momentul în care au fost nevoiți să întoarcă aceste camioane și să muncească ca un șofer de rând.
Eu, de exemplu, am multe împrumuturi la bancă, de altfel, riscurile sunt mai mici și profiturile mai mici. Am creat o anumită credibilitate în fața băncilor, mereu caut soluții, să găsesc finanțe pentru achitarea primelor rate. Unele bănci chiar m-au contactat ca să ne întrebe dacă avem nevoie de înghețarea unor plăți creditare, sau să prelungim contractul de plăți pentru trei luni mai târziu. Desigur că i-am refuzat. Eu nu mă bucur când împrumut, este un stres foarte mare. Am decis să lupt și să rezist cu forțele proprii.
N.G: Guvernul a subvenționat foarte multe afaceri pe timp de pandemie. Cum a fost situația la TVA Logistics?
V.T: Am șoferi care sunt achitați pe milă, dar lucrez și cu contractori independenți, care dețin propriile camioane. Acești contractori ar putea beneficia pe deplin de aceste ajutoare, însă nu au făcut-o, pentru că nu doresc să ia riscuri. Lor le este mai convenabil să câștige mai puțin ca și șoferi, decât să se complice cu datoriile față de bănci. Din păcate, moldovenii nu doresc să găsească asemenea soluții, cum ar fi Disaster Loans, mai ales dacă demonstrezi că au fost achitați pentru arendă.
Consider în continuare că și pe timp de criză poți aduna profituri, America este țara tuturor posibilităților. Dacă m-aș întoarce în timp, nu aș regreta decizia mea, aș lua-o de la capăt, așa cum am procedat când eram mai tânăr și tot aici aș fi ajuns.
N.G: Ce recomandări aveți pentru alți antreprenori?
V.T: Le-aș recomanda tuturor oamenilor de afaceri să fie curajoși și să nu lase mâinile în jos, dar să găsească mereu soluții pentru a supraviețui. De asemenea, să susțină mereu personalul mereu motivat. Dacă aș avea un șofer infectat cu coronavirus, i-aș oferi imediat un suport financiar. Am reușit pentru că mi-ar dorit să reușesc, nu am făcut nimic ieșit din comun.