Mai mulți români-americani sau rezidenți americani care au plecat în vizită la părinți au fost blocați acasă. Situația de carantină din cauza infecției #Coronavirus și interzicerea zborurilor spre SUA din Europa și din alte regiuni a devenit o mare bătaie de cap pentru unii.
Veronica Cioaric este o moldoveancă stabilită în SUA de trei ani. A venit în America cu șapte genți, fiul, soțul, cu o adresă a unei persoane necunoscute de pe Facebook, promițându-i că o ajută să-și găsească gazdă. Activează în calitate de operations manager la o companie de transport de autovehicule și export din New Jersey. A rămas blocată timp de două săptămâni într-o vizită în Molodva. Publicăm aici isotria acestei tinere, care speră să ajungă, totuși în SUA.
Veronica Cioaric | New Jersey | Ce face moldoveanul din America când are de făcut niște hârțoage în Moldova? Pune mâna pe laptop și caută bilet dus-întors, cu layover mic și preț bun. Eu prefer Turkish Airlines ca să pot să iau 2 genți a câte 23kg fiecare și încă 8kg bagaj de mână.
Zbor rar pe tarâmul cocostârcului salvator cu poamă în cioc, acesta e un chilipir nemaivăzut! În Moldova am mulți oameni dragi, ca și fiecare dintre voi. Tot încerc să aduc fiecăruia o bucățică mică de America. Zis și făcut, am luat bilet, mi-am umplut geamantanele cu bunătățuri și aștept ziua zborului.
Pe internet încep sa apară știri tot mai deplorabile despre China, despre Wuhan, despre oamenii care mor. Trist, greu, dar e departe, nu se întâmplă cu noi. Când m-am pornit spre JFK, aveam respirator n95 (trăiască Amazon!), dezinfectant „Equate” și șervețele „Lysol”. Mulți zâmbeau ironic, unii dădeau din cap, unii au râs.
Cei care aveau diverse măști sau respiratoare mă întâlneau cu privirea ca pe un frate. Trebuia să arate tare aiurea familia mea atunci: trei oameni înarmați cu respiratoare și genți și eu încruntată și încordată, cu un milion de sfaturi pentru fiul și soțul meu.
Am zburat singură. Când am aterizat la Chișinău, am aflat că Moldova se înregistrează primul caz de COVID-19. Domnițele de la ghișeul aeroportului erau înarmate cu măști. Trebuia să mă întorc în SUA pe 30 Martie. În câteva zile după aterizare, situația s-a schimbat brusc, gluma s-a îngroșat, totul a devenit la noi, aici și acum.
Peste câteva zile toate zborurile au fost anulate. Fiul meu, cu care mă mândresc că are o diplomă prezidențială îmi zice încruntat: ”Ei gata, n-ai sa vii de ziua mea…”, (care e pe 4 aprilie). Să spun că m-am speriat cred că e puțin. Am primit în ceva timp email de la Turkish Airlines că zborul fusese reprogramat. Peste câteva zile, de fapt, zborul a fost anulat și m-au anunțat să apelez serviciul de sprijin pentru clienți.
De 30 de ori la rând sunam și tot era ocupat. La cealaltă linie nu era nimeni să mă ajute. A sunat și soțul meu din America, dară fără mare succes. Am sunat în Turcia, niciun rezultat. Și o tăcerea a devenit difuză, greoaie și stupidă.
În ochii mamei privesc un sentiment de spaimă: ”of of of, ce ne facem?” M-am pomenit în carantină. Afară e primăvară, la TV dau doar de vești proaste. Nu e deloc amuzant când vii din America cu gândul că este o groază de oameni pe care vrei să îi vezi, cine știe când mai treci pe acasă la mama. M-am pomenit lipită de pat, de frigider și de Netflix!
E înfricoșător tot ce vezi la TV, cei veniți din Italia de la muncă, care își ajutau familiile cu transferuri bănești, devin tot mai stigmatizați. Și mai stigmatizați cei care s-au îmbolnăvit. Pe de altă parte, apar peste tot mămici prin parcuri, la terase, terenuri de joc.
Companii întregi care au reușit să își transfere activitatea în regim online postează foto cu hashtag #stauacasa. Prin magazine mișună lume cu coșurile pline. În fiecare zi tot mai mulți își îmbracă măștile. Desigur, sunt o mulțime de știri false, nu mai știi pe cine să crezi.
Eu stau în suburbie, prietenii din oraș mi-au relatat că se aud mașini de urgență peste fiecare oră. La multe stații de troleibuz sunt carabinieri care au grijă să nu urce prea mulți călători în transport, poartă toți măști chirurgicale. Mașinile de poliție stau de strajă, mișună peste tot.
Dorința de a ajunge în NJ devine tot mai aprigă, pentru că îmi este dor de ai mei și mă simt în siguranță în SUA în mijlocul acestor evenimente tumultoase.Deci, o mică listă de sfaturi din partea ”pățitului”: dacă zbori des cu Turkish – devino membru Miles&Smiles azi, cică membrii au prioritate. Nu aștepta să modifici zborul ”mai încolo”, sună azi, reprogramează-te azi! Am aflat ca sunt cu mult mai puține zboruri. Au cerut să confirm dacă sunt cetățean american sau dacă dețin un green card. Sună de pe numărul care e salvat pentru biletul tău de zbor. Sună întruna, nu te da bătut!
Veronica Cioaric
Notă: HORA in America încurajează cititorii să expedieze la adresa redacției istorii care ar ajuta diaspora cu sfaturi, o mai bună informare, dar și să vă exprimați liber opiniile despre criza în care ne-am pomenit cu toții! [email protected]