Alexăndreanca Cristina Cristian a venit pe lume în 1977, în familia profesoarei Marieta și a economistului Stelian Cristian. Încă din primii ani de școală, Cristina a dovedit a avea o inteligență nativă cu mult peste nivelul copiilor de aceeași vârstă cu ea, dar și o pasiune cu totul specială pentru fizică.
“Am dobândit pasiune pentru obiectul fizică în clasa a VI-a, la Școala generală nr. 3, azi Școala Gimnazială “Ștefan cel Mare” din Alexandria. Domnul profesor Cristea Armeanu a avut idea ca, în prima oră de fizică din viața noastră de elevi, să ne prezinte laboratorul și să ilustreze lecția cu câteva experințe. De atunci, laboratorul de fizică face parte din viața mea, iar pasiunea pentru fenomenele fizice, dorința de a cunoaște în profunzime structura materiei au devenit fără margini”.
În clasa a VII-a, la etapa națională a Olimpiadei de Fizică, eleva Cristina Crisitian a luat locul I, lucrarea ei de laborator fiind cea mai bună. A fost distinsă cu premiul special al comisiei. De atunci și până la absolvirea liceului “Alexandru Dimitrie Ghica” din Alexandria, eleva Cristina Cristian, pregătită de profesorul Florea Manea, nu a mai coborât de pe podiumul național ridicat pentru olimpicii fizicieni. Amintim numai două din rezultatele de excepíe obțínute de eleva alexăndreană.
În clasa a IX-a, deci în primul an de liceu, la Olimpiada de Fizică, etapa Națională, ea a primit premiul întâi absolut. În ultima clasă de liceu (1985), după o ”bătălie” deloc ușoară, alexăndreanca, inclusă în lotul Olimpic Național de Fizică, în întrecerea cu cei mai buni elevi fizicieni din lume, la Canberra, în îndepărtata Australie, a fost distinsă cu Medalia de Argint. Întrebată de colegi cum a fost la Olimpiadă, Cristina, zâmbind, a răspuns : Bine. Am legat multe prietenii și am văzut, prima dată în viața mea, de aproape, canguri !” Da, prietenii, pentru că tânăra din orașul de pe Vedea a fost și a rămas o ființă deschisă, sociabilă, gata oricând să dea o mână de ajutor.
Profesorul Florea Manea, care a însoțit-o pe Cristina la concursurile de fizică, își amintește și azi cum eleva lui nu numai că se împrietenea repede, dar, fără să țină seama că se afla la concurs, degajată, explica adversarilor anumite lucruri care ar fi trebuit să fie păstrate doar pentru ea. Dirigintele clasei și profesor de matematică, Florea Lungana spune că eleva Cristian, în fiecare an școlar, la faza finală a Olimpiadelor se califica și la probele de matematică și limba română, dar prefera să concureze la fizică, nu înainte de a-i spune “Domnule diriginte, să nu vă supărați pe mine dacă voi concura la fizică, pentru că îmi place foarte mult proba de laborator”.
Așa a ajuns Cristina Cristian, adolescenta cu ochi mari, rotunzi – ferestre ale sufletului ei bun, cu privire inteligentă, de o seriozitate și o hotărâre cu totul aparte, născută în micul oraș pierdut în imensitatea Câmpiei Dunării, să fie purtătoarea de drapel a fizicienilor elevi din România. Întrebați de cum a fost posibil acest lucru, profesorii Florea Lungana și Florea Manea, unanimi în apreciere, au răspuns :”Cristina Cristian, eleva noastră, pe lângă faptul că era înzestrată cu o inteligență ieșită din comun avea o mare putere de muncă, spirit de observație, voință, capacitate de a lucra în echipă, gândea profund și logic”.
Referindu-se la inteligența fostei sale eleve, Cristea Armeanu, profesorul care în clasa a VI-a i-a spus : “Cristina, tu ai viitor în fizică !”, zice : “În cei 31 de ani de activitate la catedră, am avut doi elevi cu grad foarte înalt de inteligență, pe Crisitina Cristian și pe Ștefan Spătaru”. Învățătorea elevei Cristian, Maria Iatan își amintește :”Cristina, o școlăriță cum nu mai întâlnisem, deși aveam aproape 30 de ani de activitate la catedră. O fetiță frumoasă, cu ochi de căprioară, mari, blânzi, în care puteai descifra tot universul unui copil dornic de cunoaștere”. (…)
În anul 1995, fiica profesoarei Marieta și a economistului Stelian Cristian a devenit studentă a Univesității din București, facultatea de fizică, cu sediul pe platforma Institutului de Fizică de la Măgurele. Cu un îndemn venit din interior, cu o pasiune fără margini, cu gândul mereu la descifrarea tainelor materiei anorganice, după primul an de facultate, din cele 12 Universități prestigioase din lume, care doreau să le devină studentă, Cristina a ales Universitatea Harvard. Universitate pe care a absolvit-o cu Magna Cum Laude.
Și, cum dorința de cunoaștere devenise tot mai mare, între anii 1999-2004 Cristina a urmat studiile de Masterat, obținând totodată și titlul de DOCTOR ÎN FIZICĂ. Într-un ”domeniu în care a demonstrat capacitate de a efectua cercetare originală”, după cum se spune în Diploma atribuită de Senatul Universității California.
După studiile postdoctorale, excelente, realizate în perioada 2004-2008, cu o bursă Marie Curie, la renumitele instituții de învățământ superior University of California, Los Angeles, Rutgers, Institutul de Fizică Teoretică, Comisariatul pentru Energie Atomică și Energii Alternative Saclay, Cristina Cristian, în calitate de Conferențiar Universitar , începând cu anul 2006, a lucrat în Laboratorul de Fizica Solidului (L.P.S. Orsay), Universitatea Paris-Sud 11 Orsay.
Începând cu anul 2012, fiziciana alexăndreană desfășoară muncă de cercetare la Institutul de Fizică Teoretică CEA Saclay, unul din cele mai puternice din lume în domeniu. Întrebată de reportera revistei franceze “Orizonturi” despre tema pe care o cercetează, Cristina Cristian, beneficiara unui grant de 1.000.000 de euro, atribuit de Consiliul European al Cercetării, a spus :”Obiectivul meu este să dovedesc existența fermionilor lui Majorana, anunțați de acest fizician încă din anul 1937, dar niciodată detectați experimental; caut să modelez apariția acestor quasi-particule de dimeniune infimă, în grafen, în prezența unui câmp magnetic
Dar lucrurile demne de apreciat nu se opresc aici. În ziua de 15 noiembrie 2015, juriul format din șapte renumiți cercetători, prezidat de Helene Bauchiat, director cercetător în cadrul Universității Paris XI, i-a atribuit Cristinei o nouă recunoaștere, înmându-i DIPLOME DHABITATION DES RECHERCHES PHYSIQUES.
În ziua de 26 ianuarie 2016, avea să se întâmple un lucru deosebit pentru Cristina Cristian Bena și unic în istoria orașului Alexandria. Invitată de Academia de Științe a Franței, tânăra cercetătoare din Alexandria a vorbit documentat, curgător, sigură pe ea, despre oscilațiile lui Freidel, fenomen pe care îl studiază, ca unealtă foarte importantă pentru a extrage informații interesante despre sisteme noi : izolanți topologici, supraconductori topologici și supraconductori la temperaturi înalte.
Prezentă în SUA și în Franța, Cristina Cristian, pe baza concluziilor desprinse în urma cercetărilor întreprinse, a elaborat și publicat 46 de articole științifice în reviste deosebit de importante, cum sunt “Nature Physics” și “Physical Review Letters”, articole citate de peste 1.200 de ori, ceea ce demonstrează importanța și actualitatea problemelor tratate de către cecetătoarea alexăndreană.
Cristina Cristian este căsătorită cu cercetătorul Răzvan Bena, care, în prezent, lucrează în cadrul Institutului de Fizică Teoretică CEA – Saclay, din Franța.
Sursa: Ziarul Mara