Pe 16 iunie 2019 se împlinesc 80 ani de la înființarea Bisericii Române “Sf. Treime” din Los Angeles, iar cu această ocazie, HORA in America le urează tuturor enoriașilor acestei biserici multă dragoste, pace și credință. Discutăm în această ediție cu preotul Constantin Alecse, care și-a început activitatea misionară în California în 1980. În același an, a emigrat în SUA și a slujit mai întâi la Biserica Sf. Maria din Minnesota, iar peste cinci ani, a fost ridicat la rangul de Protopop al Protopopiatului Coastei Pacificului din America. Constantin Alecse a fost onorat cu o diplomă de apreciere din partea Bordului Municipal și Primăriei din Los Angeles.
Natalia Ghilașcu: D-le Constantin Alecse, sunteți printre puținii preoți care își continuă studiile peste hotarele României. Ați ajuns cu o bursă la Universitatea din Londra, unde ați fost și hirotonit. Cum ați înțeles că aveți vocație pentru a servi Divinității?!
Constantin Alecse: Am ajuns în Anglia în urma unui examen special, ce-l susțineau toți doctoranzii, care doreau să obțină burse de studii în străinătate şi să ocupe posturi de clerici în cadrul parohiilor româneşti din diasporă. Mi s-a oferit posibilitatea de a merge în Anglia, împreună cu soţia şi copilul, cu o bursă de studii la Universitatea Londrei, și angajat cu salariu de la Patriarhia Română, în funcţia de cantor, mai apoi diacon, și în același an (1976), preot paroh al Bisericii Ortodoxe Române „Sfântul Gheorghe”, din Londra.
Tot în această perioadă (1976-1980), am împlinit și misiunea de reprezentant al Patriarhiei Romane pe lângă dr. Donald Coggan, Arhiepiscopul de Canterbury, oferindu-mi-se la vârsta de numai 25 de ani, titlul de „Iconom Stavrofor”. In 1977 dr. Mervyn Stockwood, Episcop de Southwark, și membru al Parlamentului Britanic, mi-a încredințat titlul de capelan onorific al Diocezei Londrei de Sud.
Datorită activităților sacerdotale și pastoral-misionare intense, în parohia ce mi-a fost încredințată spre păstorire, precum și a activităților de reprezentant al Patriarhiei Române în cadrul Bisericii Anglicane, a trebuit să-mi amân “sine die” cursurile de doctorat, și să mă concentrez asupra slujirii sacerdotale și protocolare a BOR.
Acești ani au fost și rămân poate cei mai frumoși și fructuoși ani din viața mea, și aceasta, nu datorită mie, ci Planurilor Divinității, așa cum ați glăsuit în întrebarea DV., planuri pe care numai Dumnezeu le știe, de ce eu, de ce în acea postură, și de ce în acea perioadă. Mie nu-mi rămâne decât să-i mulțumesc Domnului pentru toate binecuvântările sale pe care le-a revărsat cu prisosință asupra mea.
N.G: În 1980 ați emigrat în SUA și ați slujit la Biserica Sf. Maria din Minnesota, iar peste cinci ani, ați fost ridicat la rangul de Protopop al Protopopiatului Coastei Pacificului din America. Ce emoții ați avut atunci?
C.A: Eram încă în Anglia, la finele anului 1979, când am cerut confidențial Vlădicului Valerian (Trifa), Părintele Spiritual al Episcopiei Românilor din America de la Vatra Românească din Jackson, MI să mă primească sub omoforul IPS Sale. În numai 3 luni, IPS Sa îmi trimiseră contractul de angajare cu parohia „St. Mary” din St Paul, MN. Am primit aprobarea de a veni în America, cu statut permanent, în regimul vizei religioase.
Ajuns în St. Paul, MN imediat după Sfintele Paști, Vlădica Valerian m-a instalat drept preot paroh al bisericii “Sf. Maria” pe care am păstorit-o până în septembrie 1982. Am fost transferat la biserica “Sf. Treime” din Los Angeles, parohie pe care o păstoresc de 37 de ani. Între prioritățile nou-alesului Chiriarh, PS Episcop Nathaniel, s-a numărat și reorganizarea Eparhiei în noi protopopiate. Prea Sfinția Sa mi-a încredințat înalta demnitate administrativă de protopop al Protoieriei Coastei Pacifice, misiune ce am împlinit-o pe o perioadă de 30 de ani (1984-2014).
Îmi aduc aminte că, atunci când mi s-a propus această demnitate, i-am sugerat Vlădicului Nathaniel să numească un alt preot, mai vârstnic, mai experimentat, mai competent, dar mi s-a răspuns că nu m-a numit consultant al PS Sale, ci am fost numit PROTOPOP. Capitol încheiat.
N.G: Ați reușit să deveniți ctitor al Bisericii Sf. Petru și Pavel din Chișinău. Credeți că prin credință frații români s-ar uni?
C.A: Relația noastră, a clericilor și credincioșilor Bisericii “Sfânta Treime” cu Biserica “Sf. Petru și Pavel” din Chișinău s-a stabilit odată cu vizita în America, în anul 2002, a renumitului poet, academician Grigore Vieru, şi a părintelui protopop Petru Buburuz, reprezentantul Mitropoliei Basarabiei, doi ambasadori ai neamului românesc, de acasă, în comunitatea noastră de aici, din America.
Atunci Bădița Grigore s-a întâlnit cu sute, sau chiar mii de frați români din California, și din întreaga Americă, indiferent de credința profesată de alte congregații românești, a mers cu noi în casele românilor cu tradiționalul colindat, a scris poezia devenită șlagăr “Ce dulce-i California!”, etc., iar protopopul Petru Buburuz a co-slujit cu noi în multe din bisericile românești din California, și nu numai.
Atunci am decis cu toții să facem colete financiare spre a ajuta numita biserică. Cred puternic în faptul că, ortodoxia noastră, limba, istoria, cultura, tradițiile și mai presus de toate, dragostea pentru Hristos și dragostea de frați întru Hristos, constituie firul roșu care ne păstrează uniți duhovnicește, pe toți românii, indiferent unde viețuim.
