Adevăr și mituri despre coronavirus. La ce se poate aștepta întreaga omenire?

Doina și Costel Atanasiu sunt doi reputați virologi români, școliți în România, Marea Britanie și SUA. Ei lucrează de aproape două decenii la institute științifice și universități din Philadelphia, statul Pennsylvania. Experții analizează miturile și adevărul despre coronavirus și posibile valuri noi care ar putea să ne ia prin surprindere. 

Natalia Ghilașcu: Ce este adevăr și ce este mit despre Covid 19?

Costel Atanasiu: Adevăr: Virusul este foarte infecțios, detergentul și alcoolul peste 70% îl distrug foarte ușor de pe suprafețele pe care se depune, virusul se transmite prin contact direct prin picăturile fine de salivă care conțin particulele virale.

Mituri: Genomul viral conține secvențe de HIV, virusul a fost creat sau potențat de tehnologia 5G, infectează doar bătrânii, dezinfectanții, radiațiile UV și alcoolul îl pot elimina din organism, virusul a fost creat în laborator, gargară cu usturoi elimina virusul din gât.

N.G: Cât de adevărat este zvonul precum că acest virus a fost scăpat accidental dintr-un laborator din China?

C.A Până în prezent, nu există nici o dovadă că virusul a fost creat în laborator. În ciuda a ce s-a speculat în presă, genomul viral nu conține secvențe de HIV. Confuzia a pornit de la un articol pus pe internet de către un laborator din India care spunea că a găsit secvențe de HIV. Articolul nu fusese însă “peer reviewed”, nu fusese verificat și de alți specialiști în domeniu. Când specialiștii au citit articolul, au realizat că cercetătorii indieni au făcut o greșeală foarte mare, au analizat peptide, fragmente mici de proteine în loc să analizeze proteine întregi. Cu cât peptida este formată din mai puțini aminoacizi, cu atât probabilitatea de a o găsi în alte organisme este mai mare. În cele din urmă cercetătorii indieni și-au retras articolul, articol care nici măcar nu a fost vreodată publicat.

Știu că acum cei care citesc aceste rânduri vor spune: “aha, indienii au fost fie cumpărați, fie intimidați”. Din fericire, oricine poate verifica dacă genomul de SARS-CoV-2 conține sau nu secvențe de HIV. Cine este curios poate să meargă  pe “PubMed”, cea mai mare bază de date de articole din lume și să caute secvențele de HIV și SARS-CoV-2. Tot pe PubMed se găsește și softul prin care se poate compara HIV-ul cu SARS-CoV-2. 

N.G: Și-atunci cum rămâne cu faptul că chiar serviciile secrete americane au informații că virusul a scăpat dintr-un laborator? 

C.A: Într-adevăr în Wuhan, există un institut care studiază, printre altele, liliecii. Este deja stabilit că liliecii sunt purtători de o mulțime de virusuri care produc boli devastatoare în populația umană (turbare, Ebola, SARS, MERS etc), fără ca ei să fie afectați. Nu știm exact ce anume studiau chinezii în acel laborator, poate încercau să afle răspunsul tocmai la această întrebare: “cum reușesc să fie liliecii purtători de atât de multe virusuri periculoase fără ca pe ei să-i afecteze?” Poate. 

Experimente cu virusuri atât de periculoase se desfășoară în laboratoare de maximă securitate, de către personal specializat, cu echipament de protecție sofisticat. Aceste laboratoare au un nivel de pericol maxim, nivelul 4. Ca să înțelegeți ce înseamnă asta, în Statele Unite există numai 13 laboratoare de acest nivel. Cu câțiva ani în urmă, unei delegații de oameni de știință din America i s-a permis vizitarea acestui laborator din Wuhan. Americanii au fost pur și simplu șocați de modul în care chinezii lucrau în acel laborator. Nu se ținea cont de nicio măsură de siguranță, un lucru absolut inacceptabil.

Varianta pe care au auzit-o serviciile secrete americane este că o laborantă care umbla toată ziua cu lilieci și alte animale pe mâna a fost infectată cu acest coronavirus. Probabil că virusul a sărit mai întâi la un animal intermediar și apoi la laborantă. I-a transmis apoi virusul prietenului ei și de acolo a plecat pandemia.

Nu se știe cu siguranță cum s-au întâmplat exact lucrurile, pentru că chinezii nu au vrut să dea voie nimănui să studieze pacientul ZERO, dar este o variantă plauzibilă. Deci este posibil ca acel incident prin care virusul a trecut de la liliac la un animal intermediar și apoi la om să fi avut loc în laborator și nu în piața unde se vindeau lilieci, care este situată la doar 300 de metri de laboratorul din Wuhan. 

Chiar dacă, eventual, a scăpat din laborator, apariția SARS-CoV-2 este cât se poate de naturală, a sărit de la liliac la un animal intermediar și de acolo la om. Repet ce am spus la început,  virusul nu a fost manipulat în laborator, altfel s-ar fi văzut din analiza secvenței genomului. În formă actuală, acest virus nu a existat până în noiembrie-decembrie 2019. A existat ca virus al unei specii de lilieci, dar nu cu adaptările la specia umană pe care le vedem astăzi. 

N.G: Când de obicei se cercetează un anumit tip de virus, cum ar fi SARS2 înainte de a fi ajuns în contact cu omenirea, cercetătorii studiază și probabilitatea unui vaccin concomitent? 

C.A: Până în decembrie 2019, lumea științifică nu știa de existența acestui virus. Există milioane de virusuri din care aproximativ 5000 sunt studiate. O parte din aceste virusuri sunt zoonotice, există la animale, dar pot fi transmise și la om. În general, atunci când aceste virusuri “sar” în populația umană, acest salt este însoțit de câteva mutații care îi permit adaptarea în nouă gazdă. Chiar dacă am presupune că acest vírus ar fi fost studiat anterior și ar fi existat un tratament, acest tratament ar fi eficient numai pentru gazda animală originală, din care virusul a provenit. 

N.G: Cine are de pierdut și de câștigat de pe urma unei crize pandemice cum este COVID 19?

C.A.: Financiar, a pierdut toată lumea, nu există nicio țară dezvoltată sau în curs de dezvoltare care să nu fi fost afectată grav de această pandemie. S-au pierdut mii de miliarde de dolari la bursă și încă și mai rău s-au pierdut peste 200.000 de vieți omenești. 

S-ar putea crede că marile companii farmaceutice ar fi de partea câștigătorilor. Nu este deloc așa. Toate sunt companii publice și aproape toate au suferit căderi masive odată cu căderea bursei. Acțiunile marilor companii farmaceutice precum Pfizer, Merk, Johnson & Johnson, GlaxoSmithKline au pierdut 20%-50% din valoarea avută la începutul pandemiei. În ultimile săptămâni bursa a început să crească, iar companiile farmaceutice au început și ele să recupereze o bună parte din valoarea pierdută, dar încă sunt 5-15% sub prețul la care acțiunile se vindeau în februarie. Singura mare companie farmaceutică care nu a căzut este Gilead, compania care produce remdesivirul, antiviral care s-ar părea că are rezultate foarte promițătoare.

Câștigătorii sunt puțini. Cel mai mult au avut de câștigat conspiraționistii, atât cei vechi cât și foarte mulți care abia au devenit “faimoși”, câștigând din traficul excepțional de mare pe care îl au astăzi site-urile lor sau din cărțile pe care le vând. 

Printre conspiraționiști sunt și câteva cazuri de medici, unii dintre ei cu licențele suspendate pentru „malpractice„, alții cunoscuți pentru ideile controversate de care niciun alt  specialist nu ține cont pentru că ideile lor nu sunt susținute de date concrete, iar unii care sunt pur și simplu șarlatani, ca un personaj deja cunoscut în presa americană cu tot felul de masterate și doctorate închipuite și care pretinde de câțiva ani că HIV-ul este de fapt un virus inofensiv care nu produce SIDA! Cu ani în urmă pretindea că a inventat email-ul. Aud că acum se pregătește să între în politică. 

Printre câștigători se află, bineînțeles, și unii politicieni fără scrupule care au încercat (unii au reușit) să câștige capital politic pe seama suferinței oamenilor.

N.G: Fiind împreună cu soția cercetători în virusologie la Universitatea din Pennsylvania, care sunt cele mai aprinse discuții referitoare la coronavirus printre colegi?

C.A.: Suntem interesați cum comunică proteinele în virus pentru a putea intra în celulă. Dacă înțelegem acest proces și determinăm detalii structurale ale proteinelor implicate, atunci putem să facem design de medicamente care ar putea bloca acest proces. Până aici, toată lumea e de acord. Diferențele apar în abordare. Nu există o “rețetă” pe care să o poți urma ca să rezolvi această problemă. Cu cât strategiile sunt mai diferite și mai numeroase, cu atât șansele de a găsi o soluție sunt mai mari. 

Unii virologi determină eficiența medicamentelor care deja există pe piață în a bloca activitatea virusului în linii celulare. Alții analizează compuși chimici nou sintetizați sau care există numai la nivel teoretic. În momentul de față toată lumea e concentrată pe înțelegerea cât mai rapidă a acestui virus din cât mai multe unghiuri diferite. Din păcate, suntem într-o luptă în care timpul nu este de partea noastră. De aceea unii cercetători, în dorința de a publica cât mai repede rezultate care ar putea ajuta pacienții, folosesc “scurtături” ceea ce duce la jumătăți de adevăr. 

Un exemplu este un studiu despre efectul benefic al medicamentului hidroxiclorochina în tratamentul Covid. Bazat pe concluziile acestui studiu, numeroși pacienți au fost tratați și au murit. Ulterior s-a constatat că în acel studiu nu au avut un grup de pacienți care nu au fost tratați cu hidroxiclorochina (placebo), iar pacienții care au decedat în urma tratamentului au fost excluși din concluziile studiului.

Câteva laboratoare de la UPenn studiază nu mai puțin de 1.500 de medicamente deja existente pe piață în speranța că unul dintre ele va fi eficient împotriva SARS-CoV-2. Pe la începutul lunii aprilie aceste laboratoare vorbeau deja despre efectul relativ bun al unui antiviral numit remdesivir. Pe 20 aprilie aceste rezultate au fost confirmate de compania care produce acest medicament.

N.G: Ce v-a mirat cel mai mult în expansiunea cu care a avansat acest virus încât să țină oamenii captivi în casele lor? 

C.A.: Evoluția infecției nu a fost surprinzătoare. Oricine a avut gripă știe cât de repede se poate transmite un virus. Ceea ce a fost neobișnuit a fost virulența, lipsa de simptome în purtători și durata perioadei de convalescență. Pe baza știrilor din China, săptămâna aceasta au fost externați și ultimii pacienți, după aproape 6 săptămâni după ce au declarat lipsa de noi infecții.

N.G: Țările lumii sunt foarte supărate pe China, care a ținut o perioadă de vreme ascunse informațiile despre pericolul acestui virus. Care ar fi fost motivele lor? 

C.A: Niciun guvern nu vrea să admită că sub conducerea lui au avut loc catastrofe prin care oamenii și-au pierdut viața. Întotdeauna guvernele încearcă să minimalizeze proporțiile unor astfel de dezastre, de aceea mi se pare ridicolă conspirația conform căreia toate guvernele lumii, într-o manieră super coordonată, au decis să acționeze exact pe invers, să exagereze numărul morților. De ce ar face-o? Ca să dea opoziției apă la moară?

În cazul Chinei să nu uităm că este o țară comunistă, iar din păcate noi, românii, știm din experiență cât de mincinoase sunt aceste guverne comuniste. Comuniștii nu au nevoie de un motiv anume pentru a minți, o fac din reflex. În plus, bănuiesc că inițial au crezut că pot stăpâni infecția la nivel local, fără interferență internațională, înainte de a deveni o nouă epidemie tip SARS. Din păcate, așa cum știm, au eșuat. Și mai mult, timpul pierdut în minimalizarea importanței infecției, combinat cu virulența și calitatea asimptomatică a virusului a permis răspândirea virusului pe întregul glob într-un timp record. Mai există și varianta că au fost neglijenți și au scăpat virusul din laborator. 

N.G: Cum va evolua comportamentul virusului COVID19? Se zvonește că vom fi afectați de noi valuri de pandemie. La ce ne putem aștepta?  

C.A. Greu de știut cu exactitate, dar bazat pe alte pandemii, un al doilea val este probabil. Cât de grav va fi depinde de starea de sănătate a populației, cât de pregătiți vom fi din punct de vedere al resurselor și cât de solicitat va fi sistemul medical. Bazat pe alte boli infecțioase, cei care au fost infectați în primul val și au generat anticorpi care pot omorî virusul (anticorpi de neutralizare), ar trebui să fie imuni. Cât de mult persistă acești anticorpi după infecție nu se știe încă. Speranța este că imunitatea să dureze măcar câteva luni până la un an. În lipsa distanțării sociale, cei care nu au fost infectați în primul val pot fi infectați în al doilea val.

N.G: Cum evaluați felul în care țările lumii și în special SUA au răspuns la diminuarea riscurilor privind coronavirus?  

C.A.: Din păcate aproape toate guvernele lumii au răspuns necorespunzător la această pandemie. Singura excepție notabilă este Coreea de Sud care, deși a fost luată prin surprindere, fiind una dintre primele țări infectate, s-a descurcat foarte bine. Soluția lor a fost izolarea persoanelor infectate și a acelora cu care bolnavii au venit în contact încă din primele zile. Apoi au pus la punct teste foarte eficiente și au început testarea masivă. Pentru că au reacționat atât de prompt când numărul infectaților era mic nu a fost nevoie să-și închidă cetățenii în case, așa cum s-a întâmplat peste tot în lume. 

În America răspunsul autorităților a fost foarte întârziat. Cu excepția unor măsuri bune, dar insuficiente precum interzicerea intrării în țară a persoanelor care călătoreau din China (dar nu și a cetățenilor americani) nu s-au luat măsuri nici măcar în sensul dotării spitalelor cu suficiente măști și mănuși. A două mare gafă a fost refuzul de a cumpăra teste din Coreea de Sud și insistența de a le face în America. În loc să avem teste încă din primele zile, a trebuit să mai așteptăm vreo două săptămâni până când companiile americane au produs primele teste. 

Din păcate, primele teste nu au fost bune și a trebuit iarăși să se piardă vreo două săptămâni până au venit cu teste suficient de bune. Poate cel mai grav a fost că autoritățile nu au luat pandemia în serios și nu au pregătit populația, mental, pentru ce va urma. Timp de două luni această pandemie a fost numită “doar o gripă”, idee care a fost repetată până pe 15 martie ca apoi să vină pe 16 martie să ne spună că situația e gravă și trebuie să stăm în casă. 

N.G: Credeți că mass-media încearcă să aducă cât mai multă panică în lume despre pericolele acestui virus sau au perfectă dreptate?  

C.A. Înainte de toate, mass-media este o afacere. Interesul ei este să vândă cât mai multe ziare, să aibă cât mai mare audiență la televizor, sau cât mai mare trafic dacă ziarul este online. Cu cât știrile sunt mai senzaționaliste, cu atât audiența este mai mare. Fenomenul a început cu mult înaintea pandemiei și nu se va termina cu pandemia. Dincolo de evidentul interes financiar, nu văd niciun alt obiectiv ascuns, cu atât mai puțin o coordonare mondială în a băga panica în lume. 

Există și jurnaliști onești care încearcă să prezinte știrile așa cum sunt, fără accente senzaționaliste. Din păcate și ei au prezentat știri contradictorii sau chiar false, dar nu din vina lor. Chiar la nivel oficial, circulă informații contradictorii. Specialiștii dintr-un laborator prezintă ceva, cei din alt laborator prezintă altceva, ceea ce este absolut normal în cercetare. Întotdeauna se întâmplă așa în faza inițială, dar pe parcurs dreptatea începe să atârne într-o parte sau în alta. Acum se lucrează foarte repede, un motiv în plus de a face greșeli. Acești jurnaliști au greșit doar pentru că informația furnizată de specialiștii din domeniu nu a fost corectă.

N.G: Care au fost propriile cercetări în SUA cu care vă mândriți până acum?

C.A: Suntem mândri de întreaga noastră carieră, de colaborările și prieteniile care le-am stabilit de-a lungul anilor. Fiecare proiect a fost conceput cu mintea, dar a fost terminat cu sufletul. Ceea ce este important de știut este că în știință nu există “eu” ci “noi”. Nimeni nu poate concepe și executa un proiect total independent, care nu se sprijină pe umerii cercetătorilor care au fost înaintea sa. Fiecare adaugă câte o cărămidă pentru a construi acest palat extraordinar care este știința, în speranța de a înțelege Natura. 

Este foarte greu să aleg articolul cu care mă mândresc cel  mai mult. Sentimental, sunt legat de primul articol publicat, am avut o senzație ciudată, o împlinire sufletească apropiată poate de cea a nașterii unui copil. Studiam pe vremea aceea intrarea bacteriofagului T7 în bacteria numită Escherichia coli, mai exact cum reușea virusul T7 să evite clivarea (tăierea) DNA-ului viral de către enzimele de restricție ale gazdei.

Enzimele de restricție reprezintă un fel de sistem imun primitiv cu care bacteriile se apară împotriva invadatorilor. Dacă în bacterie intră un DNA străin, enzimele de restricție îl taie în bucăți mici făcându-l nefuncțional. Tehnica bacteriofagului este aceeași cu cea folosită de HIV, atacă direct sistemul imun, în cazul de față enzimele de restricție. Studiul a constat în caracterizarea interacției dintre o proteină virală numită “ocr” și enzimele de restricție bacteriene pe care le inhibă.