Iulia Glodean a emigrat în SUA la 18 ani din Canada împreună cu familia sa. A început colegiul în SUA unde s-a regăsit în arta tradițională când avea 6 ani, apoi a început arta digitală la 14 ani. Acum este studentă a SCAD University și este pasionată de animație și ilustrație grafică.
V.Z: Cât de ușor ori cât greu ai trecut prin acomodarea în SUA?
I.G: Acomodarea mea în SUA a fost destul de uşoară pentru că tatăl meu avea stabilit un job când am venit, am început colegiul în SUA la Savannah College of Art and Design. Un obstacol este să obții viza de student când eşti student internaţional, pentru că nu este tot timpul garantată sau poate ia ceva timp, şi fără ea nu poţi să faci practică sau să munceşti.
În general, cred că m-am acomodat destul de repede, considerând că în câteva săptămâni după ce m-am mutat în SUA am aplicat la u colegiu în Georgia şi în mai puţin de o lună am început şcoala. În Augusta am găsit şi un Art Guild la care am devenit membră. Cel mai important lucru este să te implici în comunitatea care te interesează şi poate mai departe te şi ajută în termen de socializare, muncă, şcoală.
V.Z: La ce vârstă ai început să te ocupi de arta tradițională și arta digitală?
I.G: Am început arta tradiţională când aveam 6 ani, la şcoală. Cînd aveam 12 ani am început să iau clase de artă. Arta digitală am început-o pe la 14 ani cu Adobe Photoshop. Acum continui să lucrez la arta digitală şi am început să explorez scluptura digitală 3D în programele Zbrush. Acum am început să practic programele ToonBoom pentru animaţie.
V.Z: Care este inspirația ta și ce faci atunci când nu ai inspirație?
I.G: Prima inspirație sunt imaginile pe care le găsesc pe internet. De obicei, le văd pe instagram și le găsesc frumoase sau interesante. De multe ori, acestea conțin arhitectură, animale, locuri, mâncare, etc. Al doilea lucru care mă inspiră sunt oamenii de pe stradă sau uneori de pe internet. Sunt inspirată de acţiunile lor în poze sau cum sunt îmbrăcaţi, şi în altele folosesc trăsăturile lor drept referinţă, cred că au o față interesantă şi găsesc un mod în care să le adaug într-o piesă.
O altă sursă de inspiraţie este natura şi ultima inspiraţie, una care cred că o are majoritatea sau poate toţi artiştii, este munca realizată de alţi artişti. Cu asta trebuie să fii şi precaut şi să ştii cât credit trebuie să oferi, dar toţi artiştii au fost inspiraţi de alţii într-o măsură mai mare sau mai mică.
V.Z: Care oameni de artă te inspiră cel mai mult?
I.G: Oameni de artă care mă inspiră sunt mulţi artişti digitali ca Pascal Campion şi Anna Podedworna, de la care învăţ multe strategii pentru desenul digital. Urmăresc arta oamenilor cu imaginaţie în film ca Walt Disney, care mă învaţă cum să spun o poveste prin animaţie. Sunt inspirată şi de artiştii care au explorat biologia şi anatomia ca Leonardo DaVinci, sunt interesante în illustratie despre medicină.
V.Z: Ce este cel mai important pentru opera unui artist?
I.G: Trebuie să ai o balanţă în muncă, gândire şi odihnă. Uneori nu este posibil; poate fi un proiect cu un termen fix, o colaborare între mai multe persoane la o piesă care simţi nevoia să o termini. Pentru mine este important să ţin în minte şi să apreciez timpul în care pot să mă îndepărtez de arta mea. Un alt lucru foarte important este să începi să faci artă, chiar şi dacă nu ai vreo idee concretă sau prea multă motivaţie. Uneori, artistul devine inspirat în timpul când construiește şi crează. De multe ori, cele mai bune produse sunt făcute când creatorul nu are un plan în gând, înainte de a fi început.
V.Z: Cu ce lucrare de artă te identifici cel mai mult?
I.G: Cel mai mult mă identific cu “Starry Night” de Vincent van Gogh, pentru că reprezintă o parte mare din mine care încearcă să vadă aspecte din lumea naturală care sunt comune, dar inspiră şi conţin multă frumuseţe. Conține un “farmec” sau, cum aş spune în engleză, un “wonder”. Acesta este acelaşi aspect care mă atrage în filme, arta pictată, muzică, literatură, şi alte tipuri de artă care devin favoritele mele. În acelaşi timp, piesa conţine şi un element de realitate, realismul şi fantezia sunt o parte mare din arta mea, ceea ce mă atrage la multe piese de artă.
V.Z: Ai alte pasinui, dacă da, care sunt acestea?
I.G: Îmi place psihologia, biologia și cititul. De când am început liceul am fost pasionată de anatomia umană și animală (sau zoologia), procese în creier, procese între celule, etc. Am fost fascinată și de ce se întâmplă în creierul uman. De aceea, am ales o clasă de psihologie și doi ani de biologie. Clasele acestea m-au motivat să încerc să fac și specializare în Ilustrație de Medicină și Psihologie, pe lângă specializarea principală în Animație.
V.Z: Crezi că în România artiștii au această șansă să se exprime prin artă, să se dezvolte în acest domeniu?
I.G: Cultura română în general, din ce am văzut şi am auzit, nu promovează şi susţine ideea de a fi artist. Dacă mulţi români care nu sunt artişti imigrează în alte ţări să găsească un loc de muncă bine plătit, nu pot să-mi imaginez o carieră de artist în România.
V.Z: Unde te vezi peste zece ani?
I.G: Scopul meu pe plan profesional este să devin o animatoare sau un ilustrator de medicină. Ca să ajung acolo, trebuie să continui școala și să muncesc, să fac practică și să fac conexiuni. Sper să lucrez într-un studiou de film pe un proiect, să lucrez la o companie sau să am compania mea care face ilustrație de medicină. Poate o să ajung să fac ceva în psihologie, dar încă nu sunt complet sigură de asta.
V.Z: Care este lucrarea la care ții cel mai mult, cu care te mândrești cel mai mult și de ce?
V.G: Lucrarea asta ar fi un proiect digital din clasa a zecea, în care am desenat un zombi ieşind dintr-un un telefon, pentru o piesă de dramă la clasa de Artă Grafică. Înainte de acest proiect n-am practicat prea mult în arta digitală pe Photoshop, dar proiectul mi-a dat încredere în propriile forțe şi mi-a arătat cum pot să traduc elemente din arta tradiţională în cea digitală. Mulţi artişti au o lucrare începătoare care îi determină să-și continue pasiunea lor şi asta este lucrarea mea.
V.Z: De unde ți se trage dragostea față de artă? Aveți în familie artiști, pictori?
I.G: Iubirea mea pentru artă nu vine prea mult din familie, pentru ca nu am nicio rudă care să-mi fi arătat opere de artă în dezvoltarea mea. Sunt unii muzicieni, și am o mătușă care știu că îi place desenul, dar nu am știut de pasiunile lor.
Arta m-a împins și m-a inspirat în multe feluri în viața mea: la școală, când era să adorm, când trebuia să planific un proiect, când era greu să înțeleg un obiect învățat la școală, astea sunt doar cateva exemple. Am învățat posibilitățile în care arta mă poate ajuta nu doar să mă exprim, dar și să învăț, planific și să înțeleg lumea din jurul meu.