Ușile bisericii “Nașterea Domnului” sunt deschise pentru toți acei care doresc să-și astâmpere dorul de România. Aici Școala Duminicală din Chicago nu încetează să transmită tuturor românilor Magia Crăciunului prin înțelegerea semnificației momentului, adică Nașterea Domnului. Dedicația profesorilor și părinților au trezit spiritul de sărbătoare în toată comunitatea de creștini.
Natalia Ghilascu: D-nă Lisa Cihăran, cum a fost înființată Școala Duminicală de la Biserica „Nașterea Domnului” din Chicago și ce ne puteți zice despre suflul comunității românești?
Lisa Cihăran: În anul 1983, familia Preotului Paroh Simion Pavel s-a implicat în mod special la înființarea școlii duminicale. Împreună cu părinții care aveau copii de vârstă școlară, au simțit nevoia să insufle tuturor copiilor limba și tradițiile românești, și nu în ultimul rând, credința ortodoxă română. Comunitatea românească a dorit să fie parte activă a tuturor activităților culturale creștinești desfășurate în biserica noastră.
N.G: În preajma sărbătorilor de Crăciun au venit peste 150 de enoriași ai Bisericii Nașterea Domnului ca să asculte minunatul concert și colinde prezentate de copii. Cum v-a reușit acest eveniment și cu ce impresii au rămas?
L.C: Șapte profesoare care activează la instituția noastră au dedicat 8-15 ore pe săptămână ca să aleagă colindele și costumele copiilor și să pregătească materialele pentru repetiții. În anii trecuți, copiii au oferit colinde individuale (sau însoțiți de frați) și cântece la instrumente. Având tot mai mulți copii în program, aproximativ 70 de copii, și încercând să ne limităm la un program de două ore, am căutat soluții creative ca să arătăm talentele fiecărui copil.
Am reușit ca să ne organizăm și să oferim copiilor și enoriașilor o serbare de neuitat. Programul de Crăciun a început prin apariția a cinci zâne mici, care au luminat sala întunecată, aducând magia Crăciunului. A fost o surpriză plăcută pentru toți spectatorii! După care, au cântat colinde de Crăciun: Măruț Mărgăritar, Împodobește Mamă Bradul, Sus la Poarta Raiului, și O, Ce Veste Minunată. Cei între 3 și 5 ani, fiind cei mai mici și drăgălași, au încălzit sufletele spectatorilor cu colinde și poezii, și un dans “hokey pokey”, îmbrăcându-se cu fulare, mănuși, și căciulițe.
“Grupa Mijlocie” a cântat superb de frumos și a adus un zâmbet pe fața spectatorilor, mai ales atunci când a cântat “Iarna a Sosit în Zori”. Copiii au terminat colinda, aruncând un “bulgări” de zăpadă spre spectatori. Cei 24 de copiii din “Grupa Mare” (cei între clasa a 4-a și a 8-a) au prezentat cinci colinde, inclusiv colinda cunoscută “Carol of the Bells” în engleza și în română, și un dans pe întuneric cu lumini pe melodia lui Elena Gheorghe, “De Crăciun”. La sfârșit, prezența lui Moș Crăciun ne-a făcut o surpriză plăcută, aducând cadouri pentru toți copilașii de la Școala Duminicală.
N.G: Ce ne puteți spune despre talentele acestor copii? Au vocație să devină adevărați soliști în viitor?
L.C: Suntem mândri de copiii noștri de la Școala Duminicală, și talentele pe care le dezvoltă copiii participând la programul nostru. Desigur că avem unii copii care sunt foarte talentați la voce și la instrumente, chiar și cateva fete care au început deja să cânte la spectacole în diferite orașe în America și în România.
Cuvantul “talent” înseamnă ceva diferit pentru fiecare copil. Unii copii și-au dezvoltat talentele lor, învățând să vorbească în fața publicului sau să recite o poezie întreagă pe românește fără niciun ajutor. Indirect, participând la programul nostru, ca și la alte activități, copiii își formează talentul de a vorbi în public, a avea răbdare pe scenă în timp când alți copii iși dau prezentarea, și a învăța respectul pentru biserică, colegi și adulți. Ne bucurăm că putem să dezvoltăm aceste talente, pentru că acești copii vor fi viitorul bisericii noastre și al comunității noastre Românești din America.
N.G: Care este rolul Dvs în mobilizarea comunității și câți voluntari ați reușit să adunați?
L.C: Rolul meu de președintă a Școlii Duminicale este să mă dedic ca să menținem și să promovăm un program divers. Am venit în America când aveam doar doi ani și am crescut în biserică la o parohie cu doar zece tineri în Youngstown, Ohio. De la 12 ani, am fost la taberele episcopiei (“Vatra”) și am fost foarte implicată în organizația episcopiei A.R.O.Y. (American Romanian Orthodox Youth). Între 2004-2009, am fost pe “National Board” la A.R.O.Y., care s-a concentrat pe a direcționa toate organizațiile “locale” de A.R.O.Y. de la diferite biserici din episcopie în America și Canada.
În 2008, am fost cea de-a 39-a președintă la Național A.R.O.Y. Sunt pasionată de activitățile copiilor în biserică și mă străduiesc să le transmit aceeași pasiune față de Dumnezeu și de biserica Lui. Îmi dau toată silința ca fiecare lecție să fie însoțită de materiale didactice atractive copiilor. Ca lider al Școlii Duminicale, mă concentrez să dezvoltăm o colaborare intensă între toate părțile implicate: preoți, profesori, părinți și copii.
De Crăciun umblăm cu colinda. Nu este simplu să organizezi un număr atât de mare de copii la colindă, având în vedere că trăim într-o metropolă. Am continuat acest obicei care, începând de anul trecut, a luat o foarte mare amploare, fiind nevoiți să închiriem trei microbuze. Anul trecut, am avut 35 de copii la colindat, mergând la peste 25 de case în două zile, împreună cu părinții lor.
Totodata, ne-am străduit să aducem un suflu nou prin accesoriile scenetelor care au fost o surpriză deosebit de plăcută atât pentru copii cât și pentru spectatori. Copiii participă și la activități caritabile: am trimis în România 700 de pounds de haine, încălțăminte, și jucării, iar aici am participat la o activitate de împachetat alimente, care s-a trimis în Africa.
Nimic din toate aceste realizări nu ar fi fost posibile dacă nu exista o colaborare foarte strânsă cu părinții. Încrederea și respectul reciproc a creat între noi, părinții, o legătură strânsă, fără de care nimic din toate cele menționate nu ar fi fost posibil. În fiecare săptămână ne bucurăm de implicarea celor 15 mămici.
Orice bun lider este conștient de faptul că fără ajutor nu ar putea să conducă. Mă consider o parte a tot ceea ce se face frumos la biserica noastră, iar restul sunt celelalte profesoare, mămicile implicate direct și indirect și toți părinții care își aduc copiii la Școala Duminicală. Toți constituim un tot unitar și indestructibil, datorită comunicării, înțelegerii și respectului reciproc.
N.G: Care este farmecul Bisericii Nașterea Domnului care adună în jurul său cei mai mulți români ortodocși din Chicago și de ce ar trebui să îi pășească pragul?
L.C: Aici se constituie un frumos sentiment sufletesc de român adevărat. Ca orice tradiție care se păstrează peste ani, și noi la biserica noastră ne dorim păstrarea și transmiterea limbii și culturii românești. Ne dorim să transmitem mai departe urmașilor noștri credința, tradițiile și cultura românească. Ușile bisericii noastre sunt deschise pentru toți acei care doresc să își astâmpere dorul de România, să se simtă ca acasă, și să simte pulsul care bate într-o inimă de creștin ortodox.
N.G: Ce le doriți românilor americani din Chicago pentru Anul 2020?
L.C: Pentru că suntem în febra sărbătorilor și niciodată în an nu suntem mai apropiați unii de alții ca acum, le dorim tuturor românilor să se unească în cuget și în simțiri în jurul comunităților românești. Le dorim să aibă un an nou plin de bucurii, de succese în toate activitățile lor, și să nu uite că nimic nu se realizează fără prezența lui Dumnezeu.