Despre românii din California nu prea s-a scris, și nici nu se vorbește prea mult. Deși există români în Hollywood, români în lumea științifică, în învățământul superior, în tumultuosul univers al afacerilor locale și așa mai departe.
Cel mai mult se povestește despre românii vizitatori, care își încearcă norocul în marea metropolă și apoi se întorc acasă cu o valiză de anecdote, mai mult sau mai puțin adevărate, cu care încântă presa de scandal. Din când în când, un grup de jurnaliști aventurieri din România, de la publicații pentru care diaspora probabil că înseamnă mai mult decât vedetele de carton, care declară orice pentru un minut de celebritate, sosesc în zona cu entuziasm pentru povești adevărate.
Din păcate, când unii dintre noi vizitează țara mama, aflăm deziluzionați că interesul pentru știri și istorii româno-californiene este minim. Stabilit în San Francisco de multa vreme, scriitorul Viorel Vintilă și-a văzut de scris. Nu a vrut să creadă că narațiunea periplului prietenilor lui și al său de a ajunge pe pământ american nu are savoarea, emoția, deliciul sau tragedia unor întâmplări despre oameni și locuri care să impresioneze cititorul.
Nu a vrut să creadă că românii-americani nu au snoavele lor, povești de viață ale unor înstrăinați care au prins rădăcini în „Lumea Nouă” și au creat cariere remarcabile despre care merită să aflăm, și mai ales, să le împărtășim cu cei rămași acasă.
“Povești din State” este parte istorie, parte carte de interviuri. Vintilă este un detectiv al interviului, știe cum să manevreze întrebările ca și cum ar rezolva un caz. Știe să creeze în subiectele sale emoțiile prin care cuvintele prind contur. Astfel, așa cum personajele din “Un românaș la San Francisco”, creația literară din prima parte a cărții, au o aură bine definită, intervievații din a doua parte devin ca niște personaje din basme adevărate.
Cu toată structura realistă a scrierilor sale, Viorel Vintilă este în primul rand un povestitor, adică “Creangă”. “De la Ion Creangă” – scrie Viorel, pentru că – “mă mai apucă melancolia și dorul de casă și îl cităm pe Ion Creangă spunând ‘nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Brasov…” Viorel Vintilă este cronicarul româno-american care știe să ne așeze sensibil și emoțional sub luminile rampei!
TUDOR PETRUȚ