Nevoia de televiziune din mass-media americană și nu numai a pierdut din credibilitate, prestigiu și audiență implicându-se ideologic într-un discurs politizat, propagandistic și din ce în ce mai des lipsit de echidistanță. Impactul presei digitale și a mijloacelor de socializare asupra publicațiilor dar și a posturilor TV de știri generează speculații asupra reducerii și a posibilei dispariții a mass-media tradițională.
Pentru diversele comunități românești împrăștiate-n cele patru colțuri ale Statelor Unite, mass-media de limba română e o necesitate a continuității culturale, a unui schimb de informații și experiențe, o punte de legătură cu România. În timp, din motive variate, presa de limba română s-a comprimat în câteva apariții care au reușit să se autogestioneze. Cele câteva încercări de a lansa emisiuni de radio au eșuat, cu mici excepții.
Nimic nu a fost mai discutat decât necesitatea unor posturi TV create de români pentru o audiență românească. Nu au fost prea mulți profesioniști care să participe la asemenea încercări, cu mici excepții (unele amatoricești) nu a existat un program TV coerent al comunităților românești. Nici măcar în capitala mondială a industriei de divertisment din Hollywood, unde de curand s-a strans un activ și entuziast grup de artiști români.
Unde mass-media americană este la limita supraviețuirii, radio televiziunile etnice funcționează cu succes. Nu și la români. Am pierdut startul. Când un profesionist al televiziunii, Lucian Blaga, a lansat din Houston, TX postul în limba română ArcaTV, impactul a fost imediat.
Emisiunile au încorporat știri și reportaje din comunitățile românești din întreaga lume. Prin intermediul unor producători locali, emisiunile “ArcaTV: în direct Los Angeles” au fost foarte populare. Colaborarea cu TVRi la emisiunea “ArcaTV: în direct din București” a fost încurajatoare.
În sfarsit, un grup de profesioniști a participat la realizarea unor emisiuni, complementând celelalte voci și imagini din întreaga lume. Numai că o întreprindere de o asemenea amploare trebuie susținută, moral și material. Artiștii și profesioniștii TV sunt extrem de darnici, numai că își pot oferi serviciile voluntar pentru puțin timp. Trebuie să înțelegem că ei trăiesc din asta și indiferent cât de mult ar iubi cultura româno-americană, prioritatea este să activeze cu succes în showbiz.
Producătorii, la randul lor, nu au buzunare fără fund, mulți au cariere și familii și buget și timp limitat pentru cauze nobile. ArcaTV ar trebui să fie un proiect colectiv, profesional, coerent și reprezentativ pentru toți românii. Autoritățile de la București nu s-au implicat, deși media de limba română în străinătate este printre prioritățile ministerului de resort.
Sponsorii locali nu au interes financiar, sau nu discern importanța culturală a unei televiziuni românești. Asociațiile și fundațiile din comunitățile românești nu au puterea financiară de a susține studiouri teritoriale. Cu tot entuziasmul și devotamentul producătorului Lucian Blaga și al colegilor noștri, ArcaTV nu poate să aibă, prin aportul unui restrâns număr de pasionați, o necesară continuitate și valoare artistică.
Există printre români o reală nevoie de televiziune în limba română, care să nu fie parte din grila de program a televiziunilor din țară, care pot fi urmărite digital oriunde în lume, care să le prezinte bucuriile și pasurile, să-i țină uniți și cu celelalte comunități românești și cu țara. De fiecare dată când am filmat pentru “ArcaTV: în direct din Los Angeles”, toți cei implicați au fost foarte mândri și încântați de prezența lor în emisiune. Am fost solicitați să filmăm în multe ocazii, românii din California fiind extrem de activi și sunt atât de multe povești de succes de spus. Comunitățile și-au găsit o voce și o imagine reprezentativă. Din păcate, a fost doar pentru un an…
Tudor Petruț