Festivalul Filmului Românesc în Seattle – 30 ani de la căderea comunismului 

Organizatorii Festivalului de Film Românesc din Seattle ne invită între 15 și 17 noiembrie 2019, în Statul Washington, să sărbătorim 30 de ani de la căderea comunismului în Europa. Spectatorii vor fi  plăcut surprinși să vizioneze filme nu numai din România, dar și din alte țări europene cum ar fi Germania, Ucraina, Bulgaria și Republica Moldova.

Despre această noutate am aflat de la Otilia Baraboi, președinta ARCS (American Romanian Cultural Society), care încă nu-și luase cafeaua de dimineață. Ea mă roagă: ”Mă poți suna în 30 de minute? Am fost ocupată de dimineață cu site-ul să publicăm filmele care vor fi la festival”.

”Da, desigur,” îi răspund. Îmi pot numai închipui cât de ocupată e organizatoarea festivalului pe ultima sută de metri până la lansarea programului. Dar, de asemenea, o vreau și pe Otilia cafeneizată. Căci, se înțelege, numai un kamikaze va sta între cafea și persoana care are nevoie de cafea!! Reluăm dialogul în jumătate de oră.

Irina VanPatten: De ce faceți festivalul de film românesc în fiecare an? 

Otilia Baraboi: Dacă ai început un festival, trebuie să fie în fiecare an, sau măcar o dată la doi ani. Dar noi am obișnuit publicul să avem festivalul în fiecare an în noiembrie, și, din fericire, am reușit să ne ținem promisiunea. Am inventat o rețetă proprie la prima ediție, pe care am reușit să o îmbunătățim cu fiecare ediție. Și acum, cred că suntem un festival care începe să fie bine cunoscut în Seattle și în SUA. Este singurul festival românesc de acest gen, în afară de Festivalul Filmului Românesc de la New York- Making Waves, care este mai mare și mai vechi decât al nostru. Deci, suntem al doilea festival, ca mărime și importanță, de film românesc din America. 

De asemenea, festival nostru este finanțat aproape numai din fonduri private. Mai este Festivalul de Film Românesc de la Washington DC, care a avut două ediții și are un program impresionant, însă acesta are loc sub egida Ambasadei României și beneficiază de alte resurse locale, și din România. Noi suntem un festival care a mobilizat comunitatea româno-americană din zona Seattle, și acest lucru este unic și important.

I.V: De unde aveți atâta energie și determinare? 

O.B: Este un proiect de cursă lungă. Începem planificarea chiar din ianuarie, când trebuie să rezervăm sala. Fiecare decizie este una strategică pentru că ne gândim întotdeauna la data festivalului. Să nu fie nici prea aproape de Thanksgiving pentru că lumea pleacă în vacanță, să nu fie nici prea aproape de Halloween, cum a fost anul trecut, de exemplu. Evităm să se suprapună cu alte sărbători americane. Deci, Sunt multe decizii de acest gen pe care trebuie să le luăm, mai ales în prima parte a anului. 

În primul rând, e important să vorbim cu invitații speciali, pentru că și ei sunt oameni foarte ocupați, cu cariere internaționale. În funcție de ce răspuns primim de la ei, alegem filmele. Apoi în a doua fază, se conturează și tema festivalului.  Faptul că identificăm o temă în fiecare an, care diferă de fiecare dată, ne conferă o marcă proprie. 

I.V: Care este tema festivalului și cine vine la festival anul acesta?

O.B: Tema festivalului este ”Stories OFF the Wall”, dedicată aniversării a 30 de ani de la căderea comunismului. Anul acesta avem 22 de filme. Genurile sunt foarte variate: scurtmetraje, documentare, filme artistice, comedii, drame. Toate aceste filme împreună au obținut mai mult de 30 de premii, ceea ce atestă calitatea și standardele profesionale ale festivalului. 

Eu sunt foarte bucuroasă că am reușit să obținem dreptul de a arăta filmul lui Corneliu Porumboiu ”La Gomera”, care va fi o premieră în Statul Washington. Nici nu-mi vine să cred, fiindcă filmul a atras multe elogii din partea criticilor și a publicului.  Este propunerea României la Oscar în 2020. A fost nominalizat la Palme d’Or la Cannes. Așteptăm cu mare nerăbdare să-l vedem. I-am urmărit cu mult interes turul din România și participarea la festivalul de film din New York în octombrie. Am avut o colaborare fructuoasă, în cele din urmă, cu distribuitorul american Magnolia, care inițial ne refuzase cererea de a arăta filmul la festival în noiembrie. 

Planul lor de lansare în cinematografe, la nivel național, începe de fapt în ianuarie. Am avut însă șansa să aflu din timp că filmul figura, pe Coasta de Vest, în programul unui festival de film din California, Mill Valley Film Festival, și cu o proiecție la  Berkeley Art Museum & Pacific Film Archive, la începutul lui octombrie. I-am contactat atunci din nou pe distribuitori și i-am întrebat de ce nu ne permit și nouă să arătăm acest film. Mi-au răspuns atunci:  ”Dar îl mai vreți?” « Păi cum să nu-l mai vrem?, le-am răspuns » Și așa, pe ultima sută de metri, l-am obținut. 

Mă bucur să facem public programul, ca să ne liniștim, și să ne asigurăm că nu va mai interveni nimic care sa perecliteze buna desfășurare a evenimentului. Elemente neprevăzute pot apărea mai ales în ceea ce privește participarea invitaților care s-a întâmplat să-și anuleze vizita înainte de festival. Anul acesta nu este prima oară când suntem  confruntați cu această dificultate.

Am reușit însă să găsim un înlocuitor în timp util, și să confirmăm prezența celor opt invitați speciali: Florin Piersic (actor), Mona Nicoară (regizoare), Teodora Totoiu (regizoare), Ion Borș (actor și regizor). Vor mai fi prezenți doi critici de film Monica Filimon și Robert Horton, împreună cu reprezentanții fundației UiPath, Raluca Negulescu-Balaci și Codruța Iovănaș, care vor iniția o discuție despre importanța accesului la educație, după proiecția documentarului « Toto și surorile lui » de Andrei Nanau. Personajul principal din acest documentar, Toto Horvat,  a participat ca voluntar la ARCS Summer Camp anul acesta, cu suportul acestei fundații din România. 

I.V: Anul acesta aduceți și filme din Republica Moldova. Putem vorbi puțin despre asta?

O.B: Anul acesta, într-adevăr, este deosebit, pentru că facem o încercare, care a început cu două ediții în urmă, când am avut un film documentar bulgăresc, cu invitați din comunitatea bulgară locală. Ne-am dat seama că această deschidere a fost foarte bine primită de comunitatea est-europeană din Seattle. Sunt comunități care nu au festivaluri de film proprii. Și atunci ne-am gândit că ar fi minunat ca festivalul nostru să poată găzdui din când în când filme din alte țări est-europene. 

Din acest motiv, am selecționat un film din Ucraina ”Donbas”, unul din Bulgaria ”Tata”  și un pachet de patru scurtmetraje din Republica Moldova, printre care ”Plus Minus Unu”, regizat de Ion Borș. Mai avem și coproducții cu Franța, Germania, și alte țări europene. Ne bucurăm că vom avea, pentru prima oară, filme din Republica Moldova, și că regizorul și actorul Ion Borș va fi prezent la festival. Ion Borș, s-a născut în anul 1990, și mi-a mărturisit că este într-un fel « copilul căderii comunismului », dat fiind că toată viața lui  a decurs sub semnul tranziției după comunism. E foarte bucuros și onorat să vină la ediția aceasta a festivalului, tocmai pentru că  sărbătorim căderea comunismului. 

Vom arăta, de asemenea, și scurtmetrajele făcute în cadrul Taberei de Film ARCS, care are loc vara la Universitatea Washington, cu instructorii Iulia Rugină și Ioana Flora. Această inițiativă ne permite încă o dată să evidențiem misiunea noastră educațională prin film. Suntem convinși că filmul poate schimba în mod favorabil societatea în care ne aflăm.

Irina VanPatten