Constantin Bejenaru

Constantin Bejenaru a copilărit în orașul Ungheni, Moldova. Tatăl său l-a îndrumat să facă box, iar visul din copilărie a fost să devină un campion. Prima competiție care a câștigat-o a fost la Bălți în 1996. În 2002, a absolvit Liceul Sportiv din Chișinău, iar patru ani mai târziu, a obținut prima medalie la campionatul boxerilor amatori din Europa. 

Mare i-a fost bucuria să obțină prima medalie de aur din 2010 la jocurile de box mondiale. Nu a stat mult pe gânduri când a primit invitația de a practica boxul în S.U.A și așa a ajuns în orașul care niciodată nu doarme, New York.  După o absență de aproape doi ani, a revenit recent pe ringul de box din Tacoma WA. Se poate lăuda cu recordul personal de 16-0, o casă în Connecticut, o soție frumoasă și doi copii la fel de ambițioși. 

Doina Calcea: Cum era Ungheniul pe vremea când erai copil? 

Publicitate comercială

Constantin Bejenaru: Orașul Ungheni a fost întotdeauna un oraș liniștit și curat. Casa părinților mei este aproape de Palatul de Cultură, cu un pitoresc parc pe malul Prutului. 

Doina Calcea: La şcoală cum erai? Care materie era preferată? 

Constantin Bejenaru: Eram un elev simplu, nici cel mai bun, nici cel mai rău. Materiile preferate au fost: matematica, geografia. Întotdeauna mi-a plăcut să învăț pentru ceea ce mi se părea interesant, nu pentru note, dar pentru propria dezvoltare personală. 

Doina Calcea: Ce visai să devii când vei fi adult

Constantin Bejenaru: Am început boxul la vârsta de 9 ani și am avut o mare atracție față de acest sport, așa că visul meu a fost să devin un boxer profesionist. Tatăl meu era prieten cu antrenorul de box. S-a gândit să îmi arate sala de box. Pe atunci erau în vogă meciurile lui Mike Tyson, îmi doream să ajung și eu să boxez în America, alături de marii profesioniști. 

Doina Calcea: Cum a reacționat familia ta la pasiunea pentru box

Constantin Bejenaru: Cel care m-a susținut cel mai mult a fost tatăl meu, îndată ce a observat că manifest o pasiune vădită, a înțeles că sportul îmi ocupa timpul liber și mă ținea departe de lucrurile negative din stradă. Mama nu a fost împotriva acestei decizii, chiar dacă la început îi era foarte greu să urmărească meciurile mele. În cele din urmă, a acceptat, pentru că asta era pasiunea mea.

Doina Calcea: Cum schimbă boxul adolescenţa unei persoane? 

Constantin Bejenaru: Boxul este un sport foarte greu, un sport în care trebuie să te dedici total, pentru că altfel nu vei obține rezultate. În cazul meu, boxul m-a ajutat enorm, m-a învățat să fiu mai responsabil, mi-a format o altă personalitate, m-a determinat  să-mi dezvolt caracterul de a trece peste greutăți, dureri și dezamăgiri, să nu las brațele în jos atunci când mă pomenesc în fața greutăților. Boxul, în primul rând, este un sport inteligent, strategic. Dacă pui în valoare doar abilitățile fizice, nu ajungi departe. Te învață ce înseamnă o viață sportivă, o viață sănătoasă, din punct de vedere al comportamentului, al alimentației și al regimului de viață. 

Doina Calcea: Care a fost primul premiu meci câştigat? 

Constantin Bejenaru: Îmi aduc aminte de meciul de la Bălți în 1996. Am primit o cupă și o diplomă și asta a fost o bucurie enormă, iar un asemenea succes era rar pentru că eram doar un copil la acea vreme. 

Doina Calcea: Crezi în destin sau mai degrabă îți decizi de unul singur destinul?

Constantin Bejenaru: Am văzut prea mulți oameni care se întrec să deschidă ușile bisericilor, în schimb, în viața de zi-cu-zi, comit crime și fărădelegi. Și chiar bisericile s-au transformat într-un business foarte profitabil. Știți proverbul care zice: “Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune și în traistă”. Dacă vrei să obții ceva valoros în viață trebuie să muncești pentru asta, nu aștepta mană de la cer.

Doina Calcea: Cum ai ajuns în SUA, ai avut sentimentul de înstrăinare? 

Constantin Bejenaru în luptă pe ring

Constantin Bejenaru: După ce am câștigat un turneu important, organizat de Eurosport, “Bigger’s Better”, am primit invitația de a practica boxul de rând cu alți profesioniști în S.U.A.  Am călătorit în multe țări ale lumii, dar America este o țară foarte deschisă pentru oamenii noi talentați. Nu am simțit disconfort din cauză că nu vorbeam bine limba engleză, oamenii încearcă să te înțeleagă și să îți explice ce este necesar. Perioada de adaptare a fost una grea la viața americană; aici totul este spațios și voluminos, începând cu paharul de cafea și terminând cu automobilele și casele. 

D.C: Cum decurge o zi din viața ta? 

C.B: Mă aflu mereu în cantonamente; mă pregătesc pentru următorul meu meci şi o zi arată destul de organizată. Dimineaţa mă trezesc devreme, ziua începe la 5:30, am învăţat să fiu matinal. La ora 8 am am primul antrenament, care durează vreo două ore; după masa de la amiază fac o plimbare prin oraş; după aceea mă odihnesc și îmi regăsesc noi forțe pentru al doilea antrenament care este la ora 7 pm; apoi urmează masa de seară, după care iarăşi puțină odihnă. Încerc să mă menţin în formă şi să petrec mai mult timp cu copiii și familia, iar în weekend mă văd și eu cu prietenii. 

D.C: Cu ce sunt diferite antrenamentele din SUA faţă de cele din Moldova? 

CB: Sportul în SUA este mult mai dezvoltat și se pune accent pe boxul profesionist, sunt alte metode de antrenament și alte stiluri de luptă. 

Doina Calcea: Am citit că şi antrenezi tineri boxeri. Ce îţi place mai mult? Să fii trainer sau să fii pe ring? 

Constantin Bejenaru: Am început să îl ajut pe antrenorul meu în a pregăti copii şi tinere talente; îmi place să antrenez, să împărtăşesc cunoştinţele mele, în plus, mă ajută foarte mult să aplic exact ceea ce predic, să devin perfecţionist.

Doina Calcea: Ai locuit în mai multe oraşe americane. Unde totuşi este oraşul de suflet? 

Constantin Bejenaru alături de soția sa

Constantin Bejenaru: Prima dată când am ajuns în SUA am locuit în statul Connecticut, după doi ani, m-am mutat la New York, căci aici e mai uşor din punct de vedere al pregătirii zilnice. Există diverse săli de box, mă întâlnesc cu parteneri și totul este compact. Îl privesc ca pe un oraş foarte aglomerat, cu trafic mare de maşini, cu probleme de parcare. După ce au apărut copiii, am ales să ne mutăm înapoi în Connecticut. Aici locuim cu fetiţa Nicole de 4 ani şi un băieţel, Christopher de 2 ani. Am cumpărat o casă în oraşul Shelton, într-un cartier foarte curat şi liniştit; le-am cumpărat la copii un playground; aici au spaţiu destul de joacă, se bucură de aer curat şi multă natură. 

Doina Calcea: Care sunt planurile pentru 2019? 

Constantin Bejenaru: Nu am mai fost pe ring din noiembrie 2017 din cauza contractului cu vechiul meu promotor; acum am semnat un alt contract şi primul meci de revenire a fost pe 12 iulie în oraşul Tacoma, statul Washington. Mă interesează Centura de Campion Mondial, nu ştiu dacă va fi asta în 2019, dar îmi doresc să trăiesc acest moment cât mai curând.

Comentează