Simona Istrate s-a născut în Ialomița, în sudul României. Pentru femeile care au născut la Spitalul Universitar din București cu Simona rămâne o amintire minunată. Este pasionată să înțeleagă individualitatea fiecărei femei în procesul nașterii și depune un efort considerabil ca să asigure o sincronizare perfectă cu natura, relatează HORA in America.
S-a căsătorit cu Inginerul Constantin Istrate, absolvent al Institutul Politehnic București, care s-a stabilit în SUA în anul 1984. Apariția Simonei Istrate în show-urile și revistele americane este de aplaudat, printre care “Chicken soup for the souls being dad” (Netflix), People Magazine, Access Hollywood, Closer Weekly, Growing Up Hip-Hop Season II, Ricki Lake Show, TMZ, San Gabriel Valley Tribune, Whittier Daily news etc.
Natalia Ghilașcu: Dragă Simona, de ce ați optat pentru nașterile naturale și ați depus mereu efort pentru a educa femeile despre o nouă abordare?!
Simona Istrate: În România am lucrat 15 ani la Spitalul Universitar București, unde am asistat peste zece mii de nașteri. În opinia mea, spitalul este un loc pentru pacienții bolnavi. În orașele mari, nu există posibilitate pentru femei să nască în condiții de confort, pe care le găsești acasă.
Lucrând la spital, am observat intervenții care nu erau necesare, unii medici nu au răbdare, iar când travaliul merge încet, recurg la medicamente pentru a face nașterea mai rapidă. Orice medicament care este adăugat, are efecte negative asupra fătului. Chiar și anestezia epidurală are efecte negative, cum ar fi creșterea temperaturii, care conduce la administrarea antibioticelor. Toate acestea pot afecta sănătatea copilului.
De multe ori, datele interpretate la monitor nu sunt exacte, iar panica poate crește. Doctorii din România erau buni clinicieni fără a utiliza tehnologiile avansate care sunt disponibile azi. Ascultam bătăile inimii fătului cu un fetoscop, fără a apela la ultrasonografie. Se apela foarte des la tehnicile forceps și vacuum, care extrăgeau în mod forțat fătul, punând în pericol viața lui. Erau numeroase cazuri complicate când unii copii rămâneau cu divizibilități pe viață din cauza instrumentelor aplicate.
N.G: În SUA ați văzut această diferență de practici pentru nașteri?!
S.I: Când am ajuns în SUA, mi-am dat seama de tehnologiile foarte avansate, iar colegele mele erau mirate cum pot să ascult bătăile copilului fără a apela la aparatele puse la dispoziție. A trebuit să învăț de urgență tehnologia medicala aplicată în SUA. Tehnicile de forceps și vacuum sunt folosite mult mai puțin. Atenția acordată mamei și copilului este remarcabilă. Recuperarea după naștere și externarea din spital este mult mai rapidă.
N.G: Cum a fost parcursul Dvs în SUA, adaptarea și alte bariere pe care le-ați întâlnit?
S.I: Ajunsă în Statele Unite, am continuat studiile și am obținut în California licențele de “Registered Nurse” “Registered Nurse First Assistant”; “Certified Nurse Midwife” și “Drug Enforcement Administration”(licența pentru prescrierea medicamentelor).
Fiind o fire ambițioasă, am frecventat cursuri la Pierce College din Woodland Hills, UCLA și la Universitatea Charles Drew din Los Angeles California, pentru a putea obține creditele și licențele profesionale. Lucram în studenție la UCLA, era primul meu contact cu spitalul în America, dar aveam în spatele meu o expertiză îndelungată acumulată din România. Nu eram o studentă obișnuită, pentru că mă pricepeam la toate și colegii mei observau această diferență, dar trebuia să obțin licența.
Unul dintre studenți dorea să mă ocup eu de nașterea soției sale, însă eram doar o studentă și nu erau șanse să preiau o astfel de responsabilitate. Personalul medical era uimit cum reușesc să ajut mamele în timpul nașterii și să repar perfect perineul după naștere, acolo unde era nevoie. Aceasta a fost prima mea experiență de a conduce o naștere în America.
Un alt medic rezident asista nașterile în același spital. Un copil s-a născut atât de spontan, încât la acea presiune, căzuse într-un plastic container așezat în fața mesei ginecologice. Mai grav, fusese rupt cordonul ombilical, doctorul era plin de sânge. În această scenă, am reacționat cât se poate de rapid și primul lucru pe care l-am făcut era să opresc sângerarea. Medicul a fost foarte recunoscător că am salvat viața femeii, chiar dacă eram studentă. Copilul nu a avut probleme.
N.G: V-ați simțit împlinită în munca de “Certified Nurse Midwife” în spitalele americane?!
S.I: Am fost angajată la două spitale de prestigiu din Whittier (Presbyterian Intercommunity Hospital si Whittier Hospital Medical Center), unde aveam privilegii de practică privată și în spital, egale cu ale tuturor medicilor. În experiența mea din spitalele românești și cele americane, am simțit că nașterile devin o rutină pentru, un gen de fabrică pentru copii. Nu era nimic personal în relația dintre doctor și femeie. Medicii erau profesioniști, dar nimic mai mult decât atât, își făceau munca zi-de-zi. Foarte rar am întâlnit medici care aveau o abordare mai personală.
Trebuia să lucrez în clinică și în același timp, dacă aveam pacienți în travaliu, să merg la spital. După naștere, veneam înapoi la clinică să vizitez pacienții, care uneori trebuiau să aștepte mai mult de două ore. Am ajuns să asist 60 – 70 nașteri pe lună. Abia se termina o naștere și imediat eram solicitată în sala următoare, unde se năștea un alt copil. Îmi schimbam uniforma și continuam în același ritm.
Am început o nouă pagină din viața mea când s-a închis University Physician Medical Group. Atunci am decis că e timpul să schimb ceva în viața mea, că a venit timpul potrivit pentru a deschide propria clinică. Când începi o afacere, trebuie să gestionezi fiecare detaliu, nu doar munca obișnuită de cadru medical. Cu ajutorul familiei mele, am reușit să pun pe picioare un nou centru, care era în competiție cu spitalul unde încă activam. Colegii doctori cu care lucram la spital m-au susținut cu încredere și căldură, ceea ce a contat foarte mult pentru mine.
N.G: Vă amintiți cine au fost primii pacienți pe care i-ați avut la centrul Dvs. de nașteri?
S.I: Prima mea pacientă de la noul meu centru din Beverly Hills a fost o vestită cântăreață soprano din Moscova, căsătorită în Los Angeles, iar la centrul din Whittier, a fost o doamnă din Africa de Sud, care se afla în SUA cu o viză de muncă.
N.G: Ce emoții ați avut atunci?
S.I: În 2004, am pus bazele centrului de nașteri “Natural Birth Center & Women’s Wellness”. După 9 ani de activitate, în 2013 am deschis al doilea centru pentru nașteri naturale în Beverly Hills, în cadrul aceleiași corporații. Acum sunt mândră că îmi pășesc pragul multe celebrități din acest cartier luxos, precum și din toată lumea.
Biroul meu a devenit, practic, casa mea, am simțit o mare realizare, pentru că lucram foarte mult, am depus nu doar muncă, dar și suflet. Sunt foarte importante și aprecierile clienților, care pot fi citite în referințele publice www.naturalbithcenter.com, Yelp, Google, Facebook, Twitter și Instagram, listate cu numele companiei (Natural Birth Center& Women;s Wellness).
Acum mă vizitează celebrități din Hollywood, cum ar fi: noua parteneră a lui Nick Cannon, fostul soț al cântăreței Mariah Carrey, care acum doi ani, a avut fericita ocazie să nască la Centrul de Maternitate din Beverly Hills. De asemenea, Jordin Sparks singer și songwriter, care a câștigat în 2007 competiția “American Idol”; actrița din Startrek, Sonequa Martin Green; actrița Cerina Vincent din “Stuck in the middle” pe Disney channel; Michelle Morgan din “The Young and Resless”, actrița Salli Whitfield Richardson din “Eureka”, “A Low Down Dirty Shame” etc.
N.G: Ce tehnici folosesc femeile când se pregătesc de nașteri în Centrul de Maternitate?
S.I: Hipno-birthing este cea mai răspândită pregătire de naștere, care ajută să atenuezi durerile, să te poți concentra asupra unui stări plăcute, să fii conectat cu natura, să poți controla respirația. Muzica, la fel, te ajută să te pregătești de naștere. Cel mai important e ca fiecare persoană să manifeste dorința și determinarea să nască natural, fără medicamente (cu excepția urgențelor).
Am citit foarte multă literatură de specialitate, îmbogățindu-mi înțelegerea nașterii naturale. David Chamerlain a ajuns la concluzia că fătul controlează perioada de graviditate și naștere, produce la timpul potrivit hormonii necesari, care să inducă schimbări în fiziologia mamei, determină durata gravidității, decide prezentarea sa la naștere și transmite semnalul hormonal să înceapă nașterea.
Fătul înțelege ce se discută în jurul său în timpul nașterii și este influențat puternic de afirmații negative și simțiri care pot rămâne pentru tot restul vieții sale. Nu numai că fătul înțelege ce se spune, dar simte dorința de comunicare a propriilor dorințe și simțiri.
Am înțeles atunci importanța extraordinară a rolului pe care eu îl am în educația pacienților mei și a familiilor lor, modul cum observ și conduc nașterile. În Statele Unite sunt multe femei care își doresc să nască în condiții naturale și s-au creat foarte multe organizații și grupuri de educație și de susținere pentru realizarea acestui vis.
În România, filosofia nașterii naturale nu s-a maturizat și încă există această frică de dureri la naștere. Femeile preferă să fie anesteziate și să reducă durerile la maximum. Multe femei doresc să nască prin cezariană, fără indicație medicală, pentru a evita durerile de naștere, dar există riscuri, cum ar fi hemoragie, infecție etc. Operația cezariană este indicată în cazul când există riscuri pentru mamă sau copil.
Noi monitorizăm nașterea de la 8-10 săptămâni până la final. Bătăile inimii copilului sunt minuțios monitorizate. Se ține sub control orice modificare sau riscuri care pot parveni pe parcurs. Am avut situații când travaliul mamei era foarte lung, iar copilul întârzia să apară, atunci era nevoie de un medicament. La fel, e necesară intervenția când contracțiile întârzie după toate remediile naturale și este nevoie să fie stimulate . În aceste circumstanțe este necesar transferul la spital.
N.G: Ați rămas în România cu cei doi fii ai dvs, ați suferit persecuții din partea autorităților comuniste din România lui Ceaușescu. Ce a fost cel mai dificil în acea perioadă pentru Dvs?
S.I: Este o poveste lungă. M-au chemat la sectorul de partid cu reprezentantul spitalului și mi-au recomandat să divorțez și au promis să găsească un soț mai bun, deși aveam doi copii. Pentru trei ani am fost blocată în România. Mi-au confiscat casa și m-au făcut chiriaș în propria mea casă. Am fost urmărită pas cu pas. Comunicarea cu soțul o făceam în mod superficial, știind că telefonul și poșta erau controlate. Aproape că m-am împrietenit cu echipa de filaj, care își trăiau viața parcați la poarta mea, iar vecinii glumeau, zicând că sunt protejată.
Am vândut pe nimic toate valorile pe care le dețineam, cu excepția verighetei care era permis să o scot din țară. A trebuit să mă despart de multe lucruri neprețuite, care erau fundația vieții trecute practic simboluri și emoții ale întregului edificiu construit în trecut. Norocul a fost că a venit revoluția și am reînnodat legăturile cu familia din România și cu țara. Mulțumesc bunului Dumnezeu.