Mihaela Gheorghe | PORTLAND | ”VIEȚI PARALELE”, scrisă de Silvia-Varvara Seman, e o lectură fascinantă, una dintre cărțile pe care le începi și de care nu te mai poți desprinde. Am avut bucuria și privilegiul de a parcurge această poveste de viață înainte de intrarea ei în tipar și vă pot asigura că merită să fie citită. Povestea de viață a eroilor din „Vieți Paralele” e una realistă, alambicată, tristă și veselă pe alocuri, așa cum este, de fapt, viața însăși.
Cartea de față surprinde evoluția personajelor în direcții diverse, ele evoluând separat, chiar dacă fac parte din aceeași familie sau grup de prieteni. Fiecare având propriile vise, căutări, dorințe și ambiții iar lupta pentru îndeplinirea lor îi conduce pe drumuri diverse până la o înstrăinare aproape totală.
Lupta dintre generații, dorințele părinților pentru copii și ambiția copiilor de a evolua diferit de ceea ce au planificat aceștia, conflictul dintre valorile comunismului și principiile creștinismului, intrigile din spatele scenei, vise spulberate, amoruri neîmpărtășite, toate acestea sunt surprinse într-o manieră foarte profundă. Autoarea așează reflectorul lui Dumnezeu peste viețile paralele ale eroilor săi, punând în lumină sau într-un con de umbră aceste caractere.
Eroina principală, Raluca, e prototipul unei tinere fete crescute într-un mediu prea strict, conservator, care simte grija părinților ca pe o închisoare invizibilă din care caută cu orice preț să evadeze. Dorința ei de libertate, de a experimenta noi emoții și trăiri, de a fi fericită cu orice preț o conduc pe drumuri ocolite și primejdioase, sfârșind în brațele securistului Alex Oprea, un gentleman desăvârșit în aparență dar cu o extraordinară putere de manipulare și distrugere a oricui nu i-ar fi făcut jocul. Povestea de iubire dintre cei doi este un amor dulce-amar, o trăire aproape de nebunie, când cei doi înțeleg că, în ciuda diferențelor mari dintre ei, nu pot trăi unul fără celălalt.
În plan secund, își continuă existența, tot pe planuri paralele, celelalte personaje, părinții Ralucăi, familia Oprea, prietenele Ralucăi. Lectura acestui roman de introspecție vă va ține într-o încordare intelectuală delicioasă , într-o continuă emoție, cu mintea gata să anticipeze următoarea răsturnare de situație. Lucrurile se vor precipita spre finalul cărții, oferind cititorului un tablou de ansamblu în care eroii cu vieți paralele reușesc, în final, să se așeze într-un loc sigur, în care se întâlnesc nu numai fizic dar și emoțional.
Unii dintre eroi dispar în neființă, alții apar, ca o dovadă că viața își continuă cursul firesc. Sunt consecințe de suportat și polițe de plătit pentru unele alegeri făcute în trecut dar, în finalul poveștii, personajele ajung la maturitatea emoțională care le oferă puterea de a ierta și accepta ceea ce nu pot schimba. Lupta cu boala sau anumite etape deosebit de grele, îi fac să se îndrepte cu inima către Dumnezeu, singura sursă a adevăratei fericiri pe care o căutaseră toată viața.
Cartea se încheie cu intrarea lucrurilor în normal, instituirea unei noi familii în care Raluca, fiica rătăcitoare, va începe să prindă rădăcini. Viața își continuă mersul firesc, sub privirile ocrotitoare ale lui Dumnezeu care, în tot acest timp, își așteptase fiica să revină ACASĂ.
Recomand cu căldură lectura acestui roman cu tentă psihologică, ce va aduce redescoperirea unei lumi apuse, perioada comunismului pe care tinerii o pot descoperi în paginile de față iar cei mai în vârstă și-o pot reaminti cu ușurință. ”Vieți Paralele” înlătură cu delicatețe măștile auto-impuse, permițând cititorilor accesul în sufletul personajelor, unde o întreagă lume de emoții și trăiri stă să iasă la suprafață, asemenea unui vulcan gata să erupă. Vă doresc tuturor lectură plăcută.
prof. Mihaela Gheorghe, autoare, speaker motivațional, Portland, OR