Nelly Zadoinov a ajuns în SUA, alături de părinții ei, ambii avocați din Chișinău, care astăzi locuiesc în SUA de câțiva ani. La cei 12 ani, își face studiile la una din școlile din California, se află printre elevii de onoare și a fost selectată să urmeze un curs de mediere pentru copii.
Cel mai probabil că va deveni și ea o avocată emerită, pentru că a putut găsi la această vârstă răspunsuri juridice la o problemă pe care mereu o frământa. Ea ne sfătuiește cum să putem beneficia de susținerea emoțională a unui cățeluș, legile americane fiind foarte restrictive în acest sens.
Când am venit în SUA cu părinții, am fost nevoiți să lăsăm cățelul meu în Moldova, am suferit mult, dar am știut că a rămas pe mâini bune și acolo unde a rămas este iubit. Am aflat mai târziu că mi l-a dăruit foarte subtil mama mea, având-o drept complice pe prietena ei.
Ajunși în SUA, i-am tot rugat pe părinții mei să îmi dăruiască un cățel, dar ei mereu îmi replicau că nu se permite prezența câinilor în apartamentele unde locuim. Există anumite restricții, dacă nu deții imobilul în proprietate, nu toți proprietarii de apartamente sunt de acord să accepte căței. Am descoperit că nu toți sunt „pet friendly”. Aceasta m-a determinat să caut o soluție și să înțeleg cum lucrează acest sistem și ce prevede legea în acest domeniu.
Părinții mereu m-au învățat că atunci când am probleme, nu trebuie să plâng, ci trebuie să mă gândesc bine și să caut cele mai bune soluții pentru a le rezolva. Așa am ajuns să fac o cercetare în practica americană, să citesc ce prevede legea, pentru că explicațiile lor erau imposibile. Am observat că fiecare al cincilea american are animale de companie, iar mulți dintre ei stau în chirie. Am aflat mai târziu că în SUA, ca să ți se permită să crești un animal în apartament, trebuie să fie certificat ca “emotional support animal” ori “service dog”.
Legea din California permite persoanelor cu dizabilități să aducă câini de serviciu ( service dog) instruiți în toate localurile publice, pe când prezența câinilor de serviciu psihiatric (emotional suport) este permisă doar în anumite locuri publice. Mai multe legi din California stabilesc drepturile persoanelor cu dizabilități care folosesc animale pentru a le veni în sprijin.
Aceste legi includ Legea drepturilor civile, Legea privind persoanele cu dezabilități din California (CDPA) și Legea privind ocuparea forței de muncă și locuințe (FEHA). Legile federale privind drepturile persoanelor cu dizabilități, cum ar fi Legea cu privire la persoanele cu dizabilități (ADA), protejează, de asemenea, drepturile persoanelor care folosesc câini de serviciu și animale de suport emoțional. Legislația din California mai stabilește trei factori: tipul animalului, modul în care animalul ajută persoana cu dizabilități și locul.
Am fost foarte confuză, mulți termeni juridici încă nu îi înțelegeam, așa am apelat la părinții mei juriști, care nu s-au arătat încântați că am luat-o la modul serios. Mi-au promis că dacă reușesc, voi primi un cățel cadou. Iată ce am aflat, în linii generale!
Un „câine de serviciu”, în conformitate cu legislația din California, este un câine instruit pentru a ajuta o persoană cu dizabilități să preia obiectele scăpate, munca minimă de protecție, munca de salvare sau tragerea unui scaun cu rotile. Există două lucruri importante pe care trebuie să le cunoașteți în definiția calificărilor câinilor de serviciu din California. În primul rând, este limitat doar la câini.
În al doilea rând, este limitat la acei câini care sunt instruiți să ajute persoanele cu cerințele lor specifice. Deci, niciun animal, altul decât un câine, nu se poate califica drept animal de serviciu, (service dog), chiar dacă animalul este instruit să asiste o persoană cu o dizabilitate. În plus, chiar și un câine nu se califică drept câine de serviciu dacă nu este instruit individual pentru a ajuta un individ cu dizabilități (într-un mod care este legat anume de handicapul său).
În California nu există o definiție separată pentru „câine de serviciu psihiatric”, se vorbește despre un câine care este instruit individual pentru a ajuta o persoană cu o dizabilitate mintală sau cu cerințe specifice. Exemple de lucru sau sarcini pe care un câine de serviciu poate fi instruit să le îndeplinească include: trezirea persoanei aflate în depresie clinică, care o ajută să iasă din pat la o oră specificată dimineața, răspunde la un atac de panică al unui proprietar prin a mângâia persoana, etc.
Un „animal de sprijin emoțional” este un câine sau alt animal, nu neapărat instruit, în schimb, proprietarul animalului are un sentiment de bunăstare, siguranță sau calm față de compania și prezența acestui animalul. Un animal de sprijin emoțional nu este neapărat un câine.
Am mai descoperit că potrivit Legii cu privire la locuințe, dacă o persoană poate să demonstreze printr-un act eliberat de medic că are nevoie de un suport emoțional (emotional animal), poate avea dreptul să păstreze un animal de suport emoțional în spațiile de locuit. În caz contrar, nu se permite prezența animalelor de companie. Un animal de sprijin emoțional – care poate include și alte animale decât câinii – trebuie să fie acceptat în locuință, astfel este creată acea acomodare rezonabilă prevăzută de lege.
Am mai aflat că o persoană cu nevoi speciale trebuie să obțină o scrisoare de la un specialist licențiat în domeniul sănătății, documentând necesitatea acestuia pentru un animal de suport emoțional. Și iată aici am ajuns la fraza de care aveam nevoie. Eu nu puteam să le cer medicilor un astfel de act. Anul trecut, însă, am avut un stres emoțional foarte puternic (despre care nu vă pot povesti), iar medicul mi-a eliberat și mie acest act, prin care îmi recomanda să dețin un animal pentru suport emoțional.
Cam aceasta a fost istoria mea raportată la prevederile legale. Acum am un cățel care, de curând, va împlini un an, îl ador și el, într-adevăr, a fost și este suportul meu emoțional. El m-a ajutat să depășesc cele mai grele momente în această perioadă. Ni s-a permis acest privilegiu fără a achita alte taxe suplimentare pentru chirie.
Sfatul meu este, decât să administrați copiilor medicamente, mai bine să le cumpărați un animal de companie, care să vă țină ocupați. Ah, da, înainte de a primi acest cățel în dar, eu am avut o înțelegere contractuală cu părinții mei. Pentru că sunt juriști, nu m-au lăsat așa de simplu, mi-au impus niște reguli pe care trebuia să le respect, la fel, și niște sancțiuni, în caz că nu le respect. Să știți că nu e ușor să fii copil educat de juriști, dar e tare nostim. Despre legi, eu cred că dacă sunteți maturi, puteți să vă informați, eu am încercat să explic așa cum am înțeles și am făcut cum am înțeles eu, și iată rezultatul final!