Faceți cunoștință cu unul dintre cei mai de succes orădeni, care şi-a construit cariera printre geniile IT ale planetei din celebra Sillicon Valley. În 2011, Forbes România i-a estimat averea la 200 milioane de dolari, dar George Haber evită să comenteze cifrele. Talentul şi ambiţia l-au dus apoi în America, unde la începutul anilor ’90 a lansat prima companie care a creat soluţia ce permitea rularea de filme şi muzică în software.
George Haber este fiul unei supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, acum în vârstă de 62 de ani, plecat de tânăr în Israel, unde şi-a făcut studiile în domeniul tehnologiei. Orădeanul locuieşte în oraşul Santa Clara din regiunea Sillicon Valley, pe aceeaşi stradă cu miliardarii care au pus bazele Google şi Intel dar, zice el, trăieşte la fel ca atunci când nu avea avere.
„Eram foarte bun la electronică, chimie, matematică, la toate materiile tehnice. Pe vremea aceea, un elev cuminte era unul care nu scotea niciun cuvânt şi făcea ce i se spune. Imediat după liceu, a plecat în Israel. “Cum nu aveam note bune la purtare, directorul Liceului Industrial pentru Construcţii de Maşini şi proful de desen tehnic m-au lăsat corigent.
Aş fi terminat clasa a XII-a în toamnă, nu aş fi putut da la facultate şi m-ar fi înrolat în armată. Pe atunci, preşedintele american Jimmy Carter acordase României clauza naţiunii favorizate, însă cu condiţia să lase un număr de minoritari să plece în străinătate. Aşa s-au aliniat stelele: eu voiam să plec, iar România voia să lase oameni inutili să plece”, explică George Haber.
Potrivit lui, plecarea din România a fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla. A fost scos din gaşca de prieteni, din cântatul cu Adrian Pintea şi din discoteca ARLUS, practic dintr-o viaţă de trubadur, şutul în fund m-a pus pe o traiectorie tehnică.
“Așa am început studiile la Institutul de Tehnologie din Haifa. După facultate, m-au luat în armată. Experienţa mea acolo a fost ciudată, aş putea spune ca aceea a soldatului Svejk. Printre altele, eram inginer de calculatoare pentru un calculator care nu exista în realitate”.
Înainte să înceapă stagiul militar în Israel, a lucrat la o companie de aparatură medicală. Acolo a întâlnit diverşi experţi în tehnologie, iar unul din ei l-a contactat după ce a plecat în State, spunând că are nevoie de oameni ca George la noua lui companie. Era prin 1987.
Peste o scurtă perioadă, a început să se afirme în Sillicon Valley, deţinând funcţii importante în companii ca SUN Microsystems şi Sillicon Graphics. Chiar de la primul său job s-a împrietenit cu alţi ingineri care, nu după mult timp, au fondat SUN MicroSystems. Între co-fondatori sunt unii din cei mai celebri oameni din Sillicon Valley, cum ar fi Andy von Bechtolsheim. Ulterior, a investit în prima sa companie.
“Lecţia este că, dacă te distingi în domeniul în care lucrezi, nu va trebui să-ţi cauţi niciodată un job. Vor veni foştii colegi să te caute”.
La începutul anului 1993, a reușit să înfiinţeze primul start-up, CompCore Multimedia, pe care a vândut-o, împreună cu ceilalţi acţionari, cu 80 milioane de dolari. În anii ’90, calculatoarele deveneau tot mai puternice, iar conţinutul începea să se digitizeze, se putea face trecerea de la casetele video (VCR) la formate digitale.
“A fost prima companie care a permis unui calculator să cânte sau să ruleze filme în software. Am obținut licența şi am vândut-o producătorilor de calculatoare, de plăci audio şi de grafică. Am devenit extrem de profitabili. Lucram cu Microsoft, cu Intel. Nu am inventat DVD-ul în sine, dar am fost primii care au implementat standardul DVD în software”.
Curios este că George Haber a avut o întâlnire la Microsoft în care i s-a spus că vrea să cumpere compania sa, dar Bill Gates i-ar fi făcut o ofertă extrem de mică. Totodată, l-ar fi avertizat că îi poate distruge compania.
În ultimii 20 de ani a pornit și dezvoltat numeroase companii de succes, inclusiv GigaPixel, care s-a vândut cu 180 milioane de dolari. Este vorba despre Cresta Tech, o companie în care nu mai este implicat. Pe parcurs, s-a lovit de diverse obstacole şi a terminat produsul cu întârziere de vreo doi ani. Între timp se schimbase paradigma de consumare media şi nimănui nu i-a mai păsat de televiziune. Soluţia lor genială devenise inutilă.
Cu toate acestea, la un moment dat a prezentat produsul Cresta Tech unui vicepreşedinte de-al lui Steve Jobs, căruia i-a plăcut. Jobs s-a uitat la el şi i-a spus: „Why the fuck” aş ajuta eu oamenii să aibă acces la ‘conţinut’ de pe televizor când businessul nostru e să vindem ‘conţinut’ pe I-Tunes?
“Ar fi trebuit să-mi dau seama atunci că acesta va fi viitorul. Este, însă, şi asta o lecţie. Cu succesele ne mângâiem pe cap, dar din eşecuri învăţăm. Unul din fondatorii Google are o vorbă: „Fail fast!”, adică „eşuează rapid”. Timpul e singurul lucru pe care nu-l poţi recupera, iar anii creativi sunt limitaţi”.
„Trăiesc ca atunci când nu am avut bani. Am avut funcţii de conducere în companii IT româneşti de succes, precum BitDefender şi InterAKT, achiziţionată ulterior de Adobe. Ştiu că România e un loc cu un talent extraordinar de oameni tehnici, în special axaţi pe software. Faptul că suntem un popor cu o imaginaţie superbă, cu poeţi şi artişti, e unul dintre motivele pentru care suntem foarte buni la a scrie software. Ajută şi faptul că în şcoală s-a pus accent pe matematică”, mai explică George Haber.
“Le-am explicat celor care m-au întrebat câţi bani am că nu asta e important. Cinstit, nu sunt nici pe departe cel mai bogat român din America, dar nu sunt nici cel mai sărac. O duc bine. Niciodată nu am făcut ceva pentru bani, ci din pasiune. Locuim pe aceeaşi stradă cu fondatorul şi preşedintele Intel, Andy Grove, în aceeaşi zonă cu co-fondatorul Google, Sergey Brin. Dacă te plimbi pe acolo ai şanse să te întâlneşti cu Larry Paige de la Google, cu Tim Cook de la Apple. Oamenii ăştia trăiesc într-o atmosferă plăcută, fără bodyguarzi, fără nebunie…”
Dimineaţa își duce una din fetiţe, care are 9 ani, la şcoală. Apoi fie se duce la birou, fie lucrează de acasă. De multe ori este cu ochii la proiecte până la miezul nopţii. Cum soţia lui e tot româncă, de lângă Iaşi, vorbește acasă româneşte, să se asigure că o învaţă şi fetele.
“Am trei copii mari din prima căsătorie, un fiu de 32 de ani, o fiică de 28 şi un băiat de 18, plus cele două fetiţe cu a doua soţie. Cum copiii mei nu mi-au făcut nepoţi, mi-am făcut singur, îmi place să glumesc. Revenind, copiii sunt pasionaţi de tehnologie, cel mare fiind implicat în industria de printere 3D. Totuşi, simt că nu au foamea pe care o aveam eu”.
A fost la Oradea acum cinci ani, la întâlnirea de 40 de ani de la terminarea liceului. Urmărește online progresul din Oradea şi îi pare extraordinar. A fost plăcut surprins cât de frumos se reconstruieşte oraşul, cât de multă viaţă, culoare şi entuziasm există.